x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Partidul unic priveşte optimist spre viitor

0
Autor: Adrian Năstase 10 Mai 2011 - 19:27
Partidul unic priveşte optimist spre viitor Cristian Marcu/


164711-160.-desen-edit.-11mai-2011-a.-nastase.jpgPrivind spectacolul care se desfăşoară în legătură cu apropiatele alegeri in­terne din PDL nu poţi să nu ai o sen­zaţie stranie. Principalii corifei ai partidului vorbesc de parcă n-ar fi în dis­cu­ţie structurile de conducere ale unei formaţiuni politice, ci însuşi vii­to­rul naţiunii. Pentru Traian Băsescu, de pildă, de realegerea lui Emil Boc depinde modernizarea ţării. Pentru El­e­na Udrea, viitorul partidului e le­gat strâns de viitorul ţării-şantier pe care o guvernează. Iar ideologii şi de­on­to­logii portocalii vorbesc despre aces­te zile ca despre o şansă unică a de­mo­craţiei româneşti, care poate face sau nu un pas înainte.

În realitate, se petrece un eveniment statutar banal în ograda unui partid. Sigur că asemenea momente pot avea consecinţe mai ample pe scena politică, dar nimic nu justifică vi­zi­uni ca cele de mai sus. Şi, în nici un caz, suspendarea în fapt a ac­ti­vităţilor Guvernului şi Parlamentului mai mul­te săptămâni. Un partid uzat se­rios de o guvernare care a uzat pe toa­tă lu­mea face tot ce poate ca să în­de­pli­neas­că două condiţii: să ins­pire ideea de primenire şi să nu schim­be nimic esen­ţial din conduce­rea de azi. Nu spun că asta e uşor, dar hora acestor in­te­rese personale nu are mare le­gă­tu­ră cu interesul naţional.

Cu toate astea, ni se tot sugerează că partidul e ţara. Că interesele partidului sunt interesele ţării (Reciproca nu e, evident, valabilă). Că acest par­tid, şi numai el, are cheile viitorului prosper, că el şi numai el ştie ce e de făcut în agricultură, industrie, ser­vi­cii şi, inevitabil, în turism. Sunt pe­ri­oa­de în care poporul iubeşte atât de tare partidul, că scrie numele lide­rilor săi, cu oi, pe coline. Sunt mo­men­te în care politica partidului e atât de justă şi de nemiloasă, încât oa­me­nii dau cu căciula după aceiaşi lideri. Partidul merge înainte, nu-l opresc nici oile, nici căciulile.

În ideologia autistă pe care o sugerea­ză pedeliştii nu există alternative. Pentru Traian Băsescu însuşi, ţa­ra e un fel de fecioară promisă din co­pi­lărie unui singur voinic. „Nu dau ţa­ra pe mâna lui ics sau a lui igrec!” e una dintre afirmaţiile băsesciene des repetate şi semnificative. Nu con­tea­ză că nici măcar un sfert dintre ro­mâni nu mai doresc asemenea tu­te­lă. Nu contează că demnitarii PDL nu mai pot ieşi în public decât dacă îşi pun peruca. Ideea fixă a partidului unic care ştie binele unic nu e in­flu­en­ţată de nimic.

Traian Băsescu şi PDL au ajuns la putere vorbind tot timpul de partidul-stat şi de sistemul ticăloşit generat de PSD şi de mine. După mai bine de şase ani, avem cu adevărat un partid stat şi avem, iată, nu numai me­teh­ne­le lui instituţionale, ci şi psihologia adec­vată. Cu prilejul congresului, aceas­tă psihologie a unicităţii şi a iden­­ti­­tăţii dintre pedelism şi istoria na­ţională iese la lumină cu fiecare lu­a­re de poziţie, cu fiecare teoretizare pe care o fac popularii fără populari­ta­te din România.

În perioada 2001-2004, guvernul PSD avea, între altele, câteva obiective clare: intrarea în NATO, fi­na­li­za­rea negocierilor cu Uniunea Eu­ro­pea­nă, circulaţia liberă a românilor în Europa, îmbunătăţirea relaţiilor cu ţă­­rile vecine şi, în plan intern – sta­bili­ta­­te politică, stabilitate ma­cro­e­cono­mi­­că şi pace socială, ca premi­se ale dez­­­voltării – obiective, în mare par­te în­­­deplinite. Care sunt obiecti­ve­le ac­tu­­­­a­lei guvernări Băsescu – Boc? Câş­ti­­­g­­­area alegerilor din 2012 pentru cli­en­­­tela PDL şi pregătirea mo­­da­lităţilor prin care să fie fraudate voturile – vo­­tul prin corespondenţă, sistemul in­­for­matizat (prin in­termediul STS – op­e­raţiunea a în­ce­put în urmă cu o lu­nă), strângerea din bani publici a re­sur­­selor financi­a­re pentru cum­pă­ra­rea voturilor etc. Băsescu i-a învăţat pe pedelişti, la ale­gerile prezidenţiale din 2009, lecţia lui Stalin, „nu contează cine votează, contează cine numără!”.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de