Pasarile

Recenta maladie adusa de pasari m-a dus cu gandul la filmul lui Alfred Hitchcock "Pasarile", creat cu peste 40 de ani in urma.

Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt" (Nichifor Crainic)

Recenta maladie adusa de pasari m-a dus cu gandul la filmul lui Alfred Hitchcock "Pasarile", creat cu peste 40 de ani in urma. Orasul atacat, aparent irational, de pasari poate fi o lume supusa unei forte distrugatoare pe care nu o intelegem, a unui arbitrar al destinului care ne demonstreaza fragilitatea existentei noastre. Tot asa o molima care, cu consecintele sale mortale, se raspandeste adusa tot de pasari.

In aceste zile nu m-am gandit la "Pasarile" lui Aristofan, nici la porumbeii, albatrosii sau corbii literaturii universale, nici la simbolistica laica sau religioasa atribuita pasarilor, ci la acest film, uitat poate de unii, care leaga fragilitatea aparenta si frumusetea reala a pasarilor de amenintarea distrugatoare.

Nu intereseaza aici daca amenintarea epidemiei este reala sau se incearca numai speculatii meschine. Nu intereseaza aici daca masurile luate impotriva ei sunt cele mai bune sau au un caracter disproportionat dat de panica sau interese. Toate pot fi posibile. Dar aici intereseaza numai faptul ca o amenintare distrugatoare poate exista, dand o alta masura tuturor activitatilor noastre cotidiene care, in aceasta lumina, isi gasesc sensul real.

Oamenii lasati fara case de inundatii devastatoare, care isi cladesc adaposturi precare in apropierea iernii, au un sens al activitatii lor, ca si acei care strang resturile unei recolte decimate de capriciile meteorologice. Dar total fara sens ramane o lupta oarba pentru dobandirea puterii absolute, lupta in virtutea careia si casele, si recolta au fost ignorate. Ce sa faci cu aceasta putere daca vin pasarile?

Are sens sa faci legi pentru a pune mecanismele societatii sa functioneze, dar nu are nici un sens sa faci legi numai pentru a sufoca si incalci aceasta activitate acum, cand vin pasarile.

Are sens sa unesti oameni egali in colectivitati deja asezate prin multe sacrificii, dandu-i fiecaruia ceea ce i se cuvine, dar nu le foloseste sa-i separi si sa-i dezbini prin tot felul de "statute" menite sa-i faca pe unii mai egali decat altii, sa rupa ceea ce istoria a recunoscut ca trebuie sa fie o unitate. Si acesta este un adevar, fie ca vin sau nu pasarile.

Pasarile devastatoare sau purtatoare de molima nu ne reamintesc numai ca ceea ce intreprindem trebuie sa fie temeinic si rational. Ele reprezinta pericolul care vine de unde nu te astepti. De la ce poate fi aparent frumos si fragil, de la ce te indeamna sa ocrotesti si sa admiri.

Prea multe vorbe frumoase si aparent inofensive au reprezentat si reprezinta un pericol real. Prea multe activitati elegante, desfasurate cu o gratie ce se vrea intelectuala, sunt purtatoarele unor interese meschine si murdare.

Si - in aceste conditii - trebuie sa traim. Sa ne preocupe painea zilnica si cea pe care o vom lasa urmasilor nostri. Sa ne preocupe soarta natiunii, asa cum am primit-o si cum o vom lasa urmasilor nostri. Sa ne preocupe ceea ce este normal si trainic.

Dar sa nu uitam ca amenintarea venita de la pasari frumoase si aparent fragile, cele fantastice ale lui Hitchcock sau cele reale ale purtatoarelor de molima, exista.