Este o iluzie sa ne imaginam Uniunea ca fiind formata din egali
Cliseele cu care ne-am obisnuit cand examinam Uniunea Europeana sunt: piete unice si flexibile, circulatia capitalurilor si a fortei de munca, uniformizare de legislatie, legi antitrust severe, transfer de prerogative in politica economica catre institutii europene, etc. Aceste clisee proiecteaza imaginea unei Uniuni in care identitatea firmelor ar trebui sa fie tot mai putin atasata de spatii nationale. De aici si retorica privind "campioni europeni", propozitie tot mai des folosita de comisarul Neelie Kroes in discutiile pe care le are cu guvernele nationale din UE. Acesti campioni ar trebui sa aiba forta economica care sa sustina veleitatile Uniunii de a fi actor major, daca nu principal, in spatiul global. Chiar logica Agendei Lisabona isi are, partial, originea in obiectivul mentionat, de a face din Uniune entitatea economica de varf a Lumii; a doua origine fiind nevoia de a raspunde la presiunile concurentiale ale ultimilor ani, la ascensiunea economica a Asiei. Cine urmareste insa cu atentie ce se intampla in Uniune poate constata o serie de fapte care merg in contrasens cu ceea ce sugereaza logica pietelor unice. "Greii" cauta tot felul de metode pentru a mentine intaietatea capitalului autohton in industria bancara, in domeniul utilitatilor publice. Cand Enel a anuntat ca doreste sa devina actionar majoritar in Gaz de France, guvernul francez a anuntat fuziunea intre aceasta din urma si alta firma franceza, Suez. In replica, Romano Prodi a anuntat ca daca polul de stanga va castiga alegerile va bloca intentii ale unor companii mari franceze de a prelua firme italiene (nota bene: Prodi este predecesorul lui Barroso la conducerea Comisiei Europene!). Si guvernul spaniol a reactionat ostil la intentia grupului german Eon de a prelua Endesa, una dintre cele mai mari utilitati publice iberice. Si lista poate continua. Ca este vorba de otel, unde lideri politici europeni se opun ca Mittal sa preia grupul Arcelor. Sau in domeniul farmaceutic, unde Franta cauta sa mentina identitatea nationala pentru grupurile sale de frunte. In Germania, atat guvernul, dar mai ales cercuri de afaceri imagineaza scheme si "pilule otravitoare" pentru a bloca preluari ostile.