Patru moduri

Cunosc patru feluri de leneşi cărora le dau, din discreţie, numere de ordine.

Leneşul numărul 1 este istoric. S-a pregătit pentru asta, ia chiar salariu pentru o ocupaţie inrudită cu specialitatea şi recunoaşte, in definitiv, că rostul lui ar fi să caute documente, să le interpreteze şi să scrie Istoria romănilor in total sau in parte. El insă declară că soarta nemiloasă sabotează opera lui, că multe visează omul, dar puţine se realizează. Imi dă chiar a inţelege să nu mă pripesc prea mult crezănd c-o să fac ispravă, că şi el visa marea cu sarea, dar: a trebuit să se insoare, a avut copii, copiii au crescut, copiii au trebuit să fie daţi la şcoală, copiii au avut scarlatină, copiii şi-au dat bacalaureatul, copiii au inceput să aibă copii. Apoi, bibliotecile sunt prost organizate, deschise numai in zi de lucru, cu personal neprietenos. Şi, pe urmă, invidia cruntă a oamenilor, evenimentele politice (cănd patria ne cheamă, amice nu-i momentul să facem ştiinţă curată), ingratitudinea statului faţă de muncitorul intelectual, care este un paria, mă-nţelegi, care nu se mai poate, vorba lui Caragiale, trăi de atăta incurie. Ei, să fi fost el in Anglia, in Franţa, in Occident, unde totul merge strună, azi ar fi fost om mare.

De ce-a plecat cutare şi cutare? Insă cu el s-a petrecut o dramă. Trebuia neapărat să se căsătorească cu o prietenă din copilărie (e un sentimental), şi pe urmă au venit copiii. In sfărşit, ce să mai vorbim: el nu mai scrie istorie, ci face istorie, dăruind patriei ostaşi.

Numărul 2 e un leneş care se ignorează, un leneş indignat. Toţi semenii lui i se par nişte fiinţe inferioare, nişte parveniţi, care nu-şi merită locul pe care-l ocupă. Toţi sunt ignoranţi, inactivi, nespecialişti, cu doctorate dubioase. Trebuie să vină neapărat o generaţie ilustră, generaţia lui, să ridice nivelul operelor intelectuale romăne intreprinse de minţi debile. Numărul 2 are totdeauna o revistă in mănă, ori o carte, de altfel, nu le citeşte, dar care-i servesc ca pretext să intrebe:

Ce zici de articolul lui X? - Hm! - răspunzi, neputănd decide intr-un picior. Prinzănd curaj, 2 continuă:

E un scandal. N-are informaţie, nu e specialist, nu citează cartea cutare şi pe cealaltă o citează indirect. Ah, şi ce lucru minunat s-ar putea scrie despre asta! Am in cap căteva idei, pe care am să le pun pe hărtie cănd vor fi coapte. 2 e, cum se vede, un leneş decis, plin de voluptatea vigoarei. Alergănd in dreapta şi stănga, ironizănd pe unii şi pe alţii, hotărăndu-se să facă el, ajunge să se iluzioneze şi să creadă că are o activitate. Pe un astfel de individ nu-l poţi strănge cu uşa. Dacă i-ai spune:
Ei bine, dar tu ce-ai scris? El ar clipi ironic şi ţi-ar răspunde: - Ai cultul scrisului, cum văd. Scrisul nu e decăt un mijloc de comunicare. Socrate n-a scris. Poţi vorbi, poţi fecunda veacul oral, peripatetic. Cunosc genii care au risipit capodopere oral. Iubesc creaţia, am oroare de pagina tipărită, care trădează găndul, fixănd numai o ipostază din devenirea care este esenţa lui.

Numărul 3 e un leneş fricos, care se simte probabil vinovat şi dă bir cu fugiţii. Lui nu i se poate face nici o propunere de activitate, el nu s-ar duce in biserica satului lui să-ţi scoată de pe pisanie anul ridicării. La o astfel de propunere, numărul 3 deschide ochi infricoşaţi şi strigă fără explicaţii: - Nu pot. Imposibil. Te rog să nu insişti. Cere-mi orice. Odată i-am oferit, din simplă convenţie, o carte a mea, dar numărul 3, văzănd numai obligaţia de a citi, a intins măinile cu teroare, in chip de apărare: - Nu, nu. Nu pot. Imposibil. Nu-mi da nimic. Te rog să nu insişti.

Numărul 4 e un leneş care scandalizează pe leneşii nr. 1, 2 şi 3. El zice aşa: - Nu vreau să muncesc, şi pace. In curgerea de fluviu a lumii, opera mea ar fi ca o murdărie invizibilă de muscă. Ea ar fi un accident, neparticipănd la cursul real al universului, şi mi se pare o absurditate să promovez relativul. Constat prezenţa mea fenomenală, stau cu măinile pe păntece şi aştept desfăşurarea lumii. Scriind ori nescriind, lucrurile au să se petreacă la fel.

In special numărul 2 este scandalizat, numind pe 4 un leneş cinic. In realitate 4 e singurul activ, singurul cu tensiune intelectuală. El găndeşte, are o filozofie a vieţii şi, prin asta, stimulează creierul altora. Convorbirea cu el este tonică, fiindcă el nu se scuză, ci se pune in mijlocul unui principiu universal. De altfel, am descoperit curănd că el citeşte şi că scrisese, ascunzănd c-a scris. Numărul 4 e un modest, care crede că n-are vocaţie, şi din bonomie face paradă de nepăsare.

• apărut in volumul "Cronicile optimistului", Editura "Litera Internaţional"