Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inventiile ultimilor ani, slefuite mereu, au facut din comunicarea prin internet o obsesie si un stil de viata. Cutia calculatorului, grea ca un geamantan la inceput, deplasabila cu roaba sau cu doi hamali, incape acum, in varianta laptop, in buzunarul unei posete. Fiu-meu citeste la pranz ce am scris eu la Sangeru de cu zori, in autoturismul lui din Bucuresti, butonand doar telefonul mobil. Cu scula asta mica vorbesti, faci poze, stabilesti intalniri de afaceri, filmezi, verifici un paragraf de lege si afli daca ploua in Tanganica.
Toate bune, sau aproape toate daca in chibritul electronic n-ar intra otravurile care asasineaza confortul individual, injuraturile de mama si marlaniile nemasurate care salasluiesc in viata noastra politica. Campion al unei politici de mizerii, amplificata de campania electorala, este fara dubii partidul, in destramare, inventat de Traian Basescu. Daca se destrama, daca moare cu adevarat, apoi moare inspaimantator de urat. Imprastie duhori si scarna, parjoleste tot ce-a mai ramas intreg si murdareste bruma de curatenie si candoarea ramase pe alocuri. Inteleg ca si alte partide au luptatori de gherila dresati sa muste adversarul politic pe cai electronice. Dar parca nicaieri abjectia n-a cunoscut alonja data de postacii aflati in solda si sub comanda unor bastani din PDL. Unii colegi din presa spun ca-i cunosc deja, au fost in majoritate identificati, duhoarea pe care o imprastie acesti indivizi are identitate.
Campania electorala a scos pe piata si un fel de ziare, cu nume stranii, in substanta niste gunoaie ale jurnalismului de mahala. Foi volante pe care le gasesti varate sub usa sau in cutia postala terfelesc candidati si inalta osanale altora. In Prahova, campioni ai intrigariilor de culise si ai luptelor cu bata electronica, unde poti sta pitit sub un pseudonim, par a fi Roberta Anastase si un anume deputat Apostolache, pe care-l banuiam la PSD, dar da avantat din coate in PDL. Ieri am fost la Valenii de Munte pentru a prezenta publicului ultimele mele trei carti de publicistica, radiografie a vremurilor pe care le traim.
De oraselul de pe Teleajen ma leaga amintiri nesterse ale adolescentei. Inca imi sunt in viata profesori, ca doamna Eugenia Bragarenco, sarbatorita acum trei zile la implinirea varstei de 99 de ani. Bataioasa, cunoscatoare a vietii politice, inversunata impotriva lui Traian Basescu, nume al dezastrului moral si economic al Romaniei. Am avut placerea sa descopar, intr-un barbat gospodar, pe candidatul USL la primaria urbei, Florin Constantin. A facut gestul discret de a achita cartile dorite de liceenii prezenti, dar care n-aveau bani pentru luxul de a-si cumpara un volum. L-am intrebat, fiindca nimeni n-a stiut, nici eu, de ce n-a facut public acest gest care ii putea aduce beneficiul multumirii celor prezenti. Doar e in campanie. Mi-a istorisit o poveste de viata, incheiata cu infierea unui baietel, primul copil al familiei, fiindca a venit apoi si o fetita, din substanta fertila a cuplului, care m-a miscat profund. E greu de istorisit aici, pe scurt, dar ea califica un profil uman. De ce porcaim oameni care merita stima? De-aia, zice amicul meu, dascalul.
