x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe actualul model economic, creşterile produc criză

0
Autor: Ilie Serbanescu 03 Ian 2011 - 20:01

Între o eventuală revenire la creşterea eco­nomică şi o recuperare a ur­mă­ri­lor sociale ale căderilor din economie exis­tă, în mod obiectiv, un decalaj în timp, în general cam de cel puţin un an. În cazul românesc, însă, s-ar pu­tea nu numai ca defazajul să dureze mai mult, dar şi ca în recuperarea din punct de vedere social să nu se mai atingă nivelurile anterioare. Căci, în fond, chiar dacă acest lucru n-a fost rostit răspicat, ajustările de care se tot vorbeşte au ca scop tocmai redu­ceri definitive şi nereversibile în sala­riile bugetarilor şi în pensiile din sistemul public, ambele considerate ne­su­stenabile.

În ce priveşte ieşirea din criza economică în sine, depinde evident ce se înţelege prin criză. Dacă aceasta este suprapusă recesiunii, adică scă­derii economice, se poate vorbi, fără în­doială, de o depăşire a vârfului ei, în sensul că a fost atins punctul cel mai de jos în traiectoria PIB şi că ur­mează o atenuare a scăderii, după care este posibilă o trecere pe plus, dar nu foarte sigur din anul viitor. Evi­dent, de o recuperare a con­se­cinţelor sociale nu poate fi vorba de­cât după ani şi ani.

Dacă însă criza nu este rezumată doar la manifestările ei exterioare (pre­cum recesiunea sau slăbirea compensărilor salariale şi asistenţei so­ciale), ci este raportată la resorturile ei, respectiv la fundamentele econo­mice din România, atunci aproape fără echivoc este că România poate ieşi eventual din recesiune, dar nu şi din criză! Pentru că în România criza decurge nemijlocit din modelul eco­no­mic de tip bananier, care echi­va­lează cu fundamente economice în sine precare, poate cele mai precare din Europa. Poate eventual mai precare sunt doar fundamentele economice din ţările baltice, dar, prin dimensiunea lor liliputană, reprezentativitatea acestor ţări este slabă, orice domeniu ar fi în discuţie.

Nu ne propunem aici şi acum să descriem cum s-a creat şi consolidat acest model – mai ales că am făcut-o în mai multe rânduri în paginile acestui cotidian –, dar trebuie arătat clar că este un fel de castel de nisip cu de­zar­ticulări interne extreme şi vulnera­bilităţi externe dramatice. Consum fără producţie, importuri fără exporturi, hipermarketuri fără fabrici, bănci fără economie reală, maşini fără şo­sele – aceasta este România economi­că actuală! Aşa ceva are criza în­lăun­trul sistemului. Şi criza, şi potenţialul ei nu pot fi înlăturate decât prin schim­barea sistemului, de fapt mai cu­rând spus prin demolarea acestui sistem. Ieşirea din recesiune nu înseamnă câtuşi de puţin ieşirea din criză. Criză ce izvorăşte organic din modelul eco­no­mic!

Pentru a spune întregul ade­văr, modelul este de o asemenea na­tură, încât, dacă se obţine creştere eco­nomică, aceasta de fapt adânceşte au­tomat dezechilibrele intrinsece mo­delului şi ampli­fică factorii sau po­tenţialul de criză. Acum, România găz­duieşte mai puţin potenţial de criză decât în perioada 2004-2008 de creştere economică, dar şi de paro­xism pe baza acesteia al dezechilibre­lor fundamentale interne şi externe. Şi riscă să acumuleze un potenţial sporit de criză, o dată cu orice creştere economică ar înregistra! Să nu ne facem a nu vedea că, spre confirmare, semnele firave de re­cuperare – mani­fes­tate deocamda­tă doar sub forma atenuării scă­deri­lor economice – au produs deja o din nou periculoasă adâncire a deficitului de cont curent extern!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de