x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe cine să mai crezi?

0
Autor: Sabina Iosub 04 Mar 2019 - 08:30
Pe cine să mai crezi?


Ani la rând aproape am crezut în nişte lozinci repetate la infinit mai ales de oameni politici şi analişti afiliaţi: justiţia e sfântă, deciziile ei nu se comentează, în faţa ei nu se respiră, magistraţii sunt perfecţi, sistemul e deasupra tuturor şi noi doar ne supunem discreţiei lui. Viaţa ne-a demonstrat cu vârf şi îndesat că doar justiţia divină e sfântă, magistraţii sunt oameni supuşi greşelii, tentaţiilor, nervilor, dorinţelor lumeşti, iar faptul că sistemul e deasupra tuturor nu e un lucru bun. Până la urmă, justiţia e pentru oameni, făcută cu oameni şi supusă oamenilor. 

Poate că e vremea să vorbim despre justiţie ca despre ceva pământesc, nu ca despre ceva diafan, eteric, luminos, iar despre magistraţi ca despre nişte oameni, nu ca despre zeităţi. Nu de alta, dar au început mulţi dintre ei să-şi ridice altare singuri, să vorbească despre ei la persoana a III-a, să se citeze singuri, să-şi creeze poveşti, ca să nu le zic minciuni, pe care le aruncă în spaţiul public ştiind că sunt oameni care le vor crede pe nărăsuflate. Unde sunt responsabilitatea şi puritatea magistratului atunci când acelaşi magistrat spune cu bună-ştiinţă şi scop clar adevărurile pe jumătate? Păi, nu prea mai sunt…

Zilele trecute aţi fost martorii unei adevărate blasfemii pe aici: oameni politici au negociat în văzul lumii funcţii în magistratură. S-a întâmplat la Bruxelles şi m-am uitat uimită cum personaje care la Bucureşti urlă din toţi rărunchii că politicul nu are ce căuta în justiţie – deși atunci când au deţinut funcţii mari în sistemul judiciar nu au avut nicio jenă să schimbe legi pe placul preşedintelui de atunci al României – negociau cu alţi oameni şi grupuri politice susţinerea unui candidat pentru o funcţie în magistratură. Păi, cum vine asta? Una fumăm la Bucureşti, alta bem la Bruxelles? În acelaşi timp cu aceste negocieri, sprjineau ieşirea magistraţilor în stradă în România, magistraţi care refuză amestecul politicului în sistemul judiciar, spun ei. Păi, în ce să mai crezi? În discursul din afara României sau în postările autohtone?  

Ca să nu mai vorbesc de aceiaşi magistraţi care sunt nemulţumiţi de ultima ordonanţa privind justiţia – o ordonanţă poate bună, dar sigur promovată şi comunicată fără consultări, deci prost – dar nu ţin minte să fi protestat când au aflat de protocoalale dintre sistemul judiciar şi serviciile secrete. Păi, şi oamenii ce să creadă? Că e rău că un Guvern promovează acte normative, deși asta e treaba lui, dar e bine când serviciile secrete îşi fac de cap prin sistemul judiciar? Pe cine şi mai ales când să mai crezi?


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de