x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe cine susţine Mark Brzezinski?

0
Autor: Ion Petrescu 22 Aug 2009 - 00:00

Duminică, 23 august a.c. se împlinesc 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în urma căruia teritorii româneşti au fost samavolnic încorporate în fosta Uniune Sovietică. Acum, peste Prut, Voronin tergiversează predarea puterii câştigătorilor alegerilor parlamentare.



La Moscova, presa indică acceptul tactic al Kremlinului pentru schimbarea pionului compromis la Chişinău. Iar în capitala Basarabiei, liderii partidelor de opoziţie - care au învins pe comunişti la ultimul scrutin electoral - vorbesc de revenirea la democraţie, în Republica Moldova, de normalizarea relaţiilor acesteia cu România, de necesitatea apropierii de comunitatea europeană şi de apărarea integrităţii teritoriale - obiectiv utopic, de vreme ce conducerea Federaţiei Ruse doreşte mai degrabă ca Transnistria să capete statutul regiunii Kaliningrad, acela de enclavă rusă.

Exact cu două decenii în urmă, Berlinul găzduia o conferinţă ştiinţifică internaţională, la care au luat parte cercetători istorici, din statele membre ale Tratatului de la Varşovia, ale NATO şi din China. Spre stupoarea generală, un ofiţer român a prezentat o comunicare-bombă, cu tema "Pactul Ribbentrop-Molotov şi implicaţiile acestuia asupra României, în preziua declanşării celui de-al doilea război mondial".

Au fost oferite auditoriului, pe baza unor documente sovietice, detalii privind poziţia oficialilor ruşi la negocierile eşuate de la Moscova, cu delegaţiile militare franceze şi britanice, inclusiv intransigenţa mareşalului Budionîi. Acesta "a cerut imperativ ca trupele sovietice să aibă dreptul de a interveni până la linia Carpaţilor, cu ocuparea acestora, şi a gurilor Dunării, cu controlul asupra Dobrogei...". El "a insistat că şi gurile Dunării trebuiau controlate, ca nu cumva pe acolo să pătrundă în Marea Neagră... submarinele germane!".

Ofiţerul tânăr de atunci este azi generalul în rezervă Ioan Talpeş. Dezvăluirea de mai sus, ca şi altele, mai surprinzătoare şi chiar şocante, referitoare la evoluţia României în perioada 1978-1989, sunt făcute publice în primul volum din seria "În umbra marelui Hidalgo", rememorări stimulate de jurnalistul Horia Alexandrescu.

De Ioan Talpeş mă leagă trei amintiri aparte. Prima fiind sprijinul pe care mi l-a acordat pentru a lua un interviu colonelului George Magherescu, cel care l-a secondat ani buni pe Mareşalul Ion Antonescu, despre viaţa căruia afirma că a fost: "Un şir nesfârşit de dezamăgiri, nedreptăţi, lovituri mârşave, care nu l-au oprit de la împlinirea chemării lui", implicit eliberarea Basarabiei de trupele ocupantului sovietic.

A doua ţine de Decembrie 1989, când, spre deosebire de alţi ofiţeri încadraţi atunci la Editura Militară, derutaţi de cursul incredibil al evenimentelor de la Timişoara şi din Bucureşti, colonelul Talpeş avea o viziune lucidă, semnalându-mi schimbarea ireversibilă a regimului din România. Ultima este legată de prezenţa sa la Summitul NATO de la Praga, în 2002, când l-am văzut încântat de oficializarea invitării României în NATO.

Viziunea menţionată era rodul unor momente trăite în deceniul evocat în acest tom de confesiuni senzaţionale. Punctez doar trei. Prima este despre dialogul pe care Talpeş l-a avut la Congresul Mondial de Istorie, organizat la Stuttgart, în 1985, cu o personalitate occidentală. Mesajul acesteia? România este deja... vândută(!), urmează să fie parcelată(?), valoarea statului român estimând-o la doar 30 miliarde de dolari!

A doua o constituie dezvăluirea, în premieră, a faptului că generalul Ilie Ceauşescu "avea garanţii americane inclusiv în decembrie '89!", din raţiuni până mai ieri clasificate... A treia confesiune sintetizează întâlnirea sa cu Brzezinski, care i-a confirmat oferta lui Carter, din 1979, de a introduce România în economia de piaţă mondială, cotarea economiei româneşti la bursele occidentale fiind atunci de 170 miliarde de dolari!

Aşa aflăm că fiul lui Brzezinski, Mark - consilier al preşedintelui Obama - susţine "un om politic român, angajat acum într-un pariu cu electoratul român". Va fi nominalizat acesta în volumul doi?...

APROPO DE PACTE SIMILARE: Nu rataţi lectura articolului "Maskirova redivivus!" inserat pe http://www.alexandru-grumaz.ro/.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de