Pe drumul către iubirea necondiţionată

Acei puţini oameni care au avut prilejul de a se bucura de iubirea necondiţionată a cuiva nu au avut capacitatea de a suporta această iubire, nici libertatea ce li s-a dăruit ca o consecinţă a iubirii fără condiţii. Dovadă că lumea nu este pregătită - încă - la nivelul sistemului nervos şi al corpului fizic pentru iubirea fără condiţii şi libertatea ei este însăşi condiţia umană, comportamentele şi faptele oamenilor. Iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu i-a dat omului libertate completă şi tocmai de aceea omul şi-a permis..orice. Orice i-a trecut prin minte, toate nebuniile, toată zarva şi toată  degringolada, ura, hachiţele şi egoismul. Înşelătoria şi minciuna, orgoliul şi înfumurarea, agresivitatea, violenţa şi răutatea extremă sunt consecinţe ale libertăţii de alegere provenită din iubirea fără condiţii a lui Dumnezeu. Un om care are curiozitatea să experimenteze în viaţa de zi cu zi iubirea necondiţionată se va izbi, în cele din urmă, de această consecinţă firească a trăirii sale, confruntându-se cu toată nebunia dusă până la absurd a celor din jurul său. El va constata că oamenii ce-l înconjoară, fie nu înţeleg iubirea fără condiţii, fie le este o frică teribilă de ea. Când n-o înţeleg, ei se comportă tot mai aberant, tot mai urât, în virtutea unei libertăţi pe care o duc până la lipsa oricărui bun simţ.
 În faţa iubirii fără condiţii, sistemul nervos este complet derutat, iar reacţia sa poate deveni una de tipul: ”Sigur nu mă iubeşte dacă-mi permite orice”! Incapacitatea omului de a accepta libertatea născută din iubire se traduce în sistemul său emoţional sub forma emoţiilor negative, prin care omul se autoconstrânge şi se autolimitează. De aceea omul nu evită, de fapt, negativitatea. Omul nu evită emoţiile negative. Omul nu evită suferinţa, cât mai degrabă o caută, şi o face inconştient, căci aceasta este singura cale prin care el..se poate autolimita. Practic, prea multă libertate devine insuportabilă, iar prea multă dragoste devine plicticoasă pentru că nu-i mai oferă omului experienţa negativă, emoţiile de gelozie, de agresivitate, de ură, de nelinişte şi de suferinţă. Nevoia de negativitate este – aşadar – o consecinţă a incapacităţii sistemului nervos de a suporta iubirea, liniştea, pacea şi bucuria lui Dumnezeu. În libertatea pe care o crează iubirea fără condiţii, omul devine stresat, înfricoşat, dornic de emoţii care să-l limiteze şi să-l agreseze, dar pentru asta nu-i vina lui, cel puâin, nu are o vină conştientă. De prea mult bine el devine rău, şi de prea multă dragoste şi acceptare devine nemulţumit şi se comportă haotic şi inconştient. Sistemele fizice şi psihice umane nu pot suporta, momentan, din nici un punct de vedere, iubirea necondiţionată pentru că puterea ei este atît de mare încât, dacă iubirea aceasta s-ar apropia spontan de un sistem uman obişnuit să trăiască în negativitate, însuşi corpul fizic ar face explozie. Iubirea necondiţionată nu este doar o ideie, cât..o stare energetică a cărei putere..bulversează corpul fizic şi sistemul nervos. Iubirea neocndiâionată este un camp uriaş, o stare de conştiinţă, o stare energetică şi o sursă de inspiraţie, de creativitate şi de frumuseţe. Accesul la această stare a conştiinţei nu-iste îngrădit nimănui dfe nimeni altcineva, afară de sine însuşi. A iubi necondiâionat nu este posibil de realizat cu mintea, dar – pe cale – mintea conştientă ţi alegerea conştientă au un cuvant uriaş de spus, căci fără să alegem conştient şi fără să ne facem din iubire un scop mai presus de oricare altul nu putem cunoaşte această trăire decat fragmentar, uneori, în acele momente momente în care Egoul ni se zdruncină şi devenim una cu iubirea, una cu energia care-o susâine şi susţine întreaga existenţă.