Pe meleagurile noastre era o civilizaţie cu 1.000 de ani înaintea celor cunoscute

Cu îndreptăţire şi cu argumentată mândrie s-a vorbit în anul Centenarului de evenimentul măreţ, de anvergură europeană, al Unirii tuturor pământurilor româneşti, operă democratică prin votul a peste 100.000 de oameni şi al tuturor partidelor, deci operă a poporului român, parafată şi de marile cancelarii ale lumii. Dar să nu cumva să rămânem cu părerea că istoria neamului românesc are doar vârsta de un secol. Cu mult mai vechi de 2000 de ani sunt existenţa şi civilizaţia daco-getică pe aceste meleaguri. În marele muzeu al istoriei mondiale de la New York, există o secţiune cu probe că pe meleagurile noastre, cu 1000 de ani înaintea civilizaţiilor celebre, cea greacă, cea din Mesopotamia, cea egipteană, apăruse o civilizaţie a daco-geţilor, cu localităţi cu peste 2.000 de locuitori, cu case cu gard şi un etaj, atunci a fost realizat “Gânditorul de la Hamangia”, picturile pe ceramică. Burebista era atât de puternic, încât stăpânea un teritoriu uriaş, de la pământul triburilor germane până la Nipru. S-a amestecat regele Burebista în succesiunea împăraţilor la tronul Romei. Ca, de altfel, Mircea cel Mare, care a sprijinit unul dintre fiii sultanului mort pentru succesiunea la tronul Înaltei Porţi. În nordul Moldovei şi în Maramureş au rămas neocupaţi dacii liberi, care hărţuiau legiunile romane, aşa că Imperiul roman a trebuit să le mai plătească sume importante pentru a le opri incursiunile de succes. Mihai Viteazul a făcut prima Unire acum mai bine de 400 de ani: “Asta-i pohta ce-am pohtit, Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”. Paşoptiştii şi Cuza au reuşit Unirea Moldovei cu Ţara Românească, printr-o “inginerie” politică deşteaptă, se strâmbau ştabii Europei, dar norodul din Moldova şi Ţara Românească au votat acelaşi domnitor. Independenţa din 1877 s-a obţinut cu sânge pe povârnişurile Griviţei şi Plevnei, nu prin vorbe meşteşugite. Trei copii, deveniţi mai apoi medici şi ofiţeri celebri, în pantaloni scurţi, doi băieţei şi o fetiţă de 6-7 ani, au plecat pe dealurile Mărăşeştilor să găsească oasele tatălui învăţător, căzut în bătăliile pentru ţară, au scormonit pământul fostelor tranşee şi au venit acasă cu o pungă de oase. Ale cărui erou or fi fost?