x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe unde aleargă pixul regizorului

0
Autor: Florin Condurateanu 22 Iun 2017 - 07:25

Cum umblă regizorii cu pixul pe scriitura unor literaţi ale căror romane sau nuvele au devenit scenarii de film? Au dreptul să modifice părţi de scenarii, capătă un plus de spectaculozitate, un spor de lipici la public filmul când regizorii fac adăugiri sau renunţă la pagini de scriitură ale autorilor poveştii? S-au ridicat critici vehemente la adresa lui Lucian Pintilie cum că a făcut un cocteil din schiţele lui Caragiale şi din “D'ale carnavalului” atunci când a turnat pelicula “De ce trag clopotele, Mitică”. Însă cunoscutul regizor a replicat că a diversificat astfel galeria personajelor caragialeşti. În apărarea lui Pintilie se află şi faptul că filmul “Reconstituirea”, lăudat pentru curajul dezvăluirii accidentului mortal ivit la o reconstituire făcută cizmăreşte de miliţieni, ei bine ecranizarea după nuvela colegului meu de la “Flacăra” Horia Pătraşcu a urmat la virgulă talentata scriitură a ziaristului. De fapt, Adrian Păunescu s-a zbătut mult ca filmul “Reconstituirea” să nu fie retras, nimeni nu developase până la această producţie prostiile anchetatorilor comunişti. Sergiu Nicolaescu era ţinta reproşurilor unor critici cum că umblă prea mult la scenariile scrise de alţii sau în ecranizările unor romane. Într-o emisiune cu el mi-a dat două exemple, susţinând că a sporit misterul, spectaculozitatea: “În pelicula mea am făcut o singură modificare la superbul roman al lui Rebreanu. Când ministrul îşi aduce fiul din arestul unde era anchetat pentru că şi-a strangulat nevasta, frumoasa luată de la hora dintr-un sat, ei bine ministrul-tată trage o perdea din biroul său pe perete fiind un tablou uriaş cu superba noră, o iubea în taină chiar el, socrul. Au apărut astfel nuanţe care au adâncit taina în tripleta îndrăgostiţilor de femeia strălucitoare, o iubea posesiv nu numai fiul de bani gata ucigaş, nu numai psihiatrul cândva fiu de ţăran din satul cu pricina, ba chiar şi bătrânul membru al guvernului. Eu ştiu ce discuţii colţuroase am avut cu scriitorul Titus Popovici când la cererea spectatorilor i-am propus să-l înviem pe comisarul Moldovan. În prima serie , la final murea împuşcat de bandiţi, “un fleac, m-au ciuruit”. Simpatizat teribil de public comisarul n-ar mai fi apărut în celelalte serii. I-am propus scenaristului Titus Popovici să-l readucem în poveste cu un artificiu, a fost salvat la spital, dar romancierul nici n-a vrut să audă. Ne-am  cam certat, dar după zeci de mii de scrisori de la public l-am reinventat pe comisar în filmele următoare sub numele de Miclovan, poliţist jucat tot de mine”.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de