x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pensiile şi contractul social

0
Autor: Daniel Daianu 21 Noi 2007 - 00:00

Imbătrănirea populaţiei, ca impact asupra sistemelor asistenţiale, implică unele planuri de analiză: a/ ce se intămplă cu contractul social intre cetăţean şi stat; b/ care sunt riscurile rezonabile de asumat; c/ care sunt implicaţii ale proliferării sistemelor private de pensii pe fondul globalizării petelor financiare.



Imbătrănirea populaţiei, ca impact asupra sistemelor asistenţiale, implică unele planuri de analiză: a/ ce se intămplă cu contractul social intre cetăţean şi stat; b/ care sunt riscurile rezonabile de asumat; c/ care sunt implicaţii ale proliferării sistemelor private de pensii pe fondul globalizării petelor financiare.


Un aspect definitoriu pentru democraţiile avansate priveşte sistemele de securitate socială: contractul social intre stat şi cetăţean, ce urmăreşte atenuarea riscurilor inerente unei economii de piaţă, in dorinţa de a creşte coeziunea socială şi loialitatea faţă de instituţii ale statului de drept. In modul de funcţionare prevalent a contractului social găsim reticenţa cetăţenilor, a multor politicieni, in ţările capitaliste bogate faţă de privatizarea asistenţei sociale. Inclusiv in SUA, rezervele faţă de privatizarea asistenţei sociale sunt considerabile. Redesenarea contractului social este, in opinia mea, cea mai ambiţioasă ţintă a guvernelor in democraţiile liberale in condiţiile imbătrănirii populaţiei, a crizei asistenţei sociale - sub presiunea izvorătă din ascensiunea economică fulminantă a Asiei, care modifică ierarhii competitive in economia globală. Discuţii aprinse privind polarizarea socială, care ar fi sisteme educaţionale adecvate debutului noului secol, reforme necesare pe piaţa muncii care să inducă mai multă flexibilitate şi adaptabilitate (flexsecurity) etc. exprimă un proces mai vast, ce a cuprins democraţiile avansate. Â


Această discuţie amplă priveşte şi ţările din Europa Centrală şi de Răsărit, recent intrate in UE. Sunt date care atestă un proces de imbătrănire mai intens in aceste ţări decăt in SUA şi Europa Occidentală. Ţările post-comuniste suferă şi un proces de migraţie important, care diminuează numărul populaţiei active. De aceea, impulsul către trecerea la fondurile private de pensii, sau/ şi cele mixte a fost mai mare. Dar retorica publică şi argumentaţia analitică au fost substanţiate prin prisma logicii viabilizării sistemelor asistenţiale şi aproape deloc prin explicare efectelor privind redesenarea contractului social. In ţările din UE se vorbeşte despre un model social care ar avea la bază un tip de contract social; dacă reperele de bază ale contractului sunt refăcute, nu are cum să nu fie afectat ceea ce numim modelul social, fie el fiinţănd in varietate de forme.


Care sunt riscuri rezonabile ce pot fi asumate in gestiunea banilor de pensii? Cănd sistemele de pensii sunt garantate de stat, riscurile sunt practic nule. Dar rămăne chestiunea randamentului investiţiilor. Privatizarea unor porţiuni din sistemele de pensii a fost găndită ca o modalitate de a mări randamentul plasamentelor. Cănd are loc privatizarea, este necesară formarea de mecanisme prudenţiale, care să minimizeze o gestiune periculoasă a banilor de pensii. De aceea, organismele de supraveghere a sistemelor de pensii stabilesc ponderi de orientare a investiţiilor in funcţie de coeficienţi de risc: plasamentele in titluri de stat sunt văzute cu risc foarte mic, plasamentele in acţiuni la bursă sunt mai riscante, făcăndu-se totodată distincţie intre plasamente pe piaţa internă (care nu implică risc valutar) şi cele pe alte pieţe.


Transparenţa pieţelor financiare s-a diminuat in ultimul deceniu, pe fondul globalizării lor şi al utilizării masive de derivative, dintre care multe nu se tranzacţionează efectiv. Nu intămplător recentul summit al UE de la Lisabona a luat in discuţie transparenţa pieţelor financiare. Pentru a se restaura increderea (trust) se cuvine să revenim la o transparenţă mai bună a pieţelor, să reglementăm activitatea fondurilor de risc, să informăm mult mai bine pe cei care utilizează derivative.


Romănia are o populaţie care imbătrăneşte şi se impuţinează (inclusiv din cauza migraţiei), rata de participare pe piaţa oficială a muncii este de sub 60% (foarte scăzută intre ţările UE). Reforma sistemului de asistenţă socială (a sistemelor de pensii) reclamă multă chibzuinţă din partea autorităţilor. Aici am in vedere şi mecanisme prudenţiale care să protejeze banii de pensii, oricine i-ar administra. Şi in Romănia chestiunea majoră a redesenării contractului social nu poate fi evitată.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   pensii,   social

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de