x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pentru o Românie funcţională (1)

0
Autor: Petre Roman 05 Noi 2011 - 21:00
Pentru o Românie funcţională (1)


Revolutia romana a fost o mare victorie in numele dreptului la libertate. Totodata, ea ne-a adus in fata unei mari provocari. Trebuia depasita pra­pastia dintre politica si cetateni, precum si prapastia dintre munca si re­zultatele economice. Nu ne-am asumat-o nici cu modestie, nici cu re­a­lism. Sarcina cea mai importanta era aceea de suscita o economie de pia­ta libera, in care toate locurile de mun­­ca mostenite din comunism sa fie re­­gandite. Societatea ce trebuia sa creasca din revolutie era obligata sa fie una a tehnologiei informatice mo­der­ne, solicitand fiecaruia o schimba­re radicala a pregatirii pentru mun­ca. S-ar fi cuvenit deci ca romanii sa fie mai bine scoliti, nu mai superficial.

Bazata in cea mai mare parte pe sectoare cu tehnologii necompetitive si in lipsa unor politici sustinute pentru retehnologizarea industriei, economia romaneasca a intrat intr-un nou ciclu de indatorare si de acumulare de deficite. Nu am dorit cu adevarat sa contrazicem fondul realitatii romanesti a ultimilor 150 de ani in care ceea ce se realizeaza se face nu prin efortul de economisire, ci prin imprumuturi.

Exact cand trebuia mai mult ca oricand, dupa marele elan colectiv al revolutiei, un angajament al socie­ta­tii pentru innoire, politica ne-a im­pins catre un "egoism democratic" pentru a-l parafraza pe Tocqueville. Ero­ziunea grava a mentalului colectiv sub comunism ar fi trebuit vindecata de un raspuns, si el colectiv, cu pri­vire la noile valori democratice si plu­­raliste. In realitate am trait de­gra­da­rea continua a atitudinii colective prin compromisuri absolut neviabile in­tre mentalul impus de comunisti si ne­voile culturale ale tranzitiei spre de­­mocratie, stat de drept si economie de piata. Parteneriatul public-privat care ar fi fost nimerit sa stea la temelia noii societati a fost inlocuit de des­tra­ma­rea valorilor publice pe caile ina­vu­tirii private. Doua dintre exemplele stri­ga­toa­re la cer sunt lasarea in declin si pa­ra­gina – aproape in totalitate – a infrastructurii si pra­bu­sirea sub cote minime a cercetarii.

Inegalitatea tot mai agresiva si adanca e cauza mizeriei morale si a incapacitatii de a organiza actiuni colective. S-a nascut o mica suprasocietate a celor bogati si influenti care coexista fara interactiune cu societatea unei majoritati tot mai sarace. fii, ca si cum nu ar fi destul, modul in care viata noastra este povestita de me­dia este facut numai din exceptii, din evenimente urate, dureroase, scan­daloase. Acest tip de evenimente au devenit regula mediatica, ceea ce face ca admiratia publicului sa fie mereu fluida si schimbatoare. In­de­o­sebi pentru ca astfel de evenimente starnesc invidia, rautatea si dorinta de razbunare. Efortul fiecaruia nu a lipsit, dar s-a risipit intr-o munca de ca­lificare slaba si prost platita. De aici realitatea dureroasa a scurgerii spre entitati din afara Romaniei a unei mari parti din valoarea nou creata, obtinuta uneori din cresterea productivitatii prin noi tehnologii, dar cel mai adesea doar prin cresterea preturilor si tarifelor.

Semnele declinului sunt poate cele mai dureroase in scoala. Investitorii gasesc greu lucratori cu calificarea potrivita si interes pentru munca bine facuta. Elevii si studentii nostri asculta cursuri, redacteaza uneori pe calculator, dar nu mai studiaza pentru a invata si doar prin exceptie mai fac teme de casa. Nu exista un drept la cunoastere dat de Dumnezeu, ci numai unul dobandit prin invatare asidua, temeinica, continua. A citi intensiv astazi e absolut demodat desi, cum se vede atat de bine in societatile dezvoltate, ramane absolut necesar. Prin toate acestea vedem ca tara noastra n-a izbutit inca iesirea din subdezvoltare. N-am in­va­tat lectia elementara a dez­vo­l­tarii: sin­gurul tratament eficient impotriva saraciei este crearea de avutie.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de