x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pentru un guvern de uniune nationala!

0
29 Noi 2004 - 00:00

Stim deja, potrivit estimarilor, rezultatele alegerilor parlamentare si prezidentiale. Din start, sare in ochi diferenta mica dintre primul si al doilea clasat. Prin raportare la scrutinele din 1996 si 2000, e o noutate.

Click pentru a mari imaginea
In 1996, desi au mers separat, CDR si USD au alcatuit o coalitie mascata. Viitoarea formatiune de guvernamant a obtinut 43,44% fata de cea clasata pe locul al doilea, PDSR, cu doar 22,30%. O diferenta, asadar, de peste 20 de procente. In 2000, locul intai a fost ocupat de PDSR, cu 36,70%, fata de PRM, a doua clasata cu doar 20,25 la suta. O diferenta intre formatiunea de guvernare si cea de opozitie de 16,45 la suta. In plan politic, asta a insemnat ca, desi fara a detine majoritatea absoluta, biruitorul a detinut o majoritate confortabila pentru a forma usor guvernul si a trece prin Parlament legile proprii.

Rezultatele de acum ne trimit la cele inregistrate in 1992. Atunci, FDSN (stramosul PSD de azi) a castigat parlamentarele cu doar 28%. Urmatoarea clasata, CDR, a avut 20,80%. O diferenta de doar 8%. Daca ne gandim ca o alta formatiune inrudita cu CDR pana la a fi intr-o coalitie mascata, FSN, a obtinut 10,26%, vom observa ca, practic, biruitorul a obtinut o victorie otravita. A devenit fapt istoric banal stagnarea din anii guvernarii 1992-1996. O stagnare inviorata doar de echilibristica facuta de FDSN pentru a supravietui unei motiuni de cenzura. Aceasta otravire a fost pusa exclusiv pe seama programului conservator al partidului de guvernamant. Fara a exclude aceasta explicatie, nu putem exclude din calcul rezultatul scrutinului din 1992. Altfel spus, diferenta de procente mica dintre formatiunea insarcinata sa formeze guvernul si principala formatiune de opozitie. Practic minoritar in parlament, PDSR n-a avut forta de a promova masuri dure de reforma. Pe de o parte, din preocuparea de a-si menaja partidele de la stanga sa. Pe de alta, din consumarea energiilor pentru a face fata atacurilor opozitiei.

Din multe puncte de vedere, rezultatele din 2004 trimit la cele din 1992. Ca si atunci, biruitorul n-are o distanta confortabila fata de cel clasat pe locul al doilea. Ca si atunci, biruitorul va depinde de PRM. Ce inseamna asta pentru viitorii 4 ani?

Inseamna mai intai ca formatiunii castigatoare ii va trebui un efort extraordinar pentru a trece prin Parlament legi necesare transpunerii in practica a programului sau electoral. I se va cere Uniunii Nationale stradania de a colabora cu Opozitia pentru promovarea masurilor necesare admiterii in UE in 2007, dar mai ales pentru a-si incheia definitiv procesul de tranzitie. Cea mai buna solutie ar fi a unui guvern de uniune nationala, un lucru pe care PDSR l-a incercat si in 1992.

In 1992, aceasta tentativa a esuat. CDR si FSN erau prea inversunate impotriva PDSR. Teoretic, acum exista premisele unei mai mari flexibilitati atat din partea invingatorului, cat si a invinsului. Clasa politica are experienta nefasta a bataliei oarbe, cu sacrificarea intereselor nationale. Stie ca un asemenea comportament risca s-o compromita si mai mult in ochii populatiei. Vom vedea, in perioada urmatoare, daca politicienii au invatat ceva din experienta trecutului. In 1992, cheia majoritatii parlamentare a fost in mainile PRM, PUNR si PSM. Impreuna, aceste partide au insumat un procentaj de 14,95 la suta. Daca de la inceput, FDSN ar fi format o coalitie cu aceste formatiuni, altfel ar fi aratat perioada 1992-1996. N-a fost posibil un asemenea moment, deoarece toate cele trei formatiuni aveau o imagine proasta in plan international. Azi, PUNR si PSM nu mai exista ca partide parlamentare. A ramas in picioare, cu un procentaj care-l situeaza pe locul al treilea, PRM. In ultimul an, formatiunea lui C.V. Tudor a depus eforturi uriase pentru a se incadra in standardele cerute de NATO si de UE. A fost suficient pentru ca invingatorul de la 28 noiembrie sa-si poata permite o coalitie de guvernare cu PRM? Comportamentul lui C.V. Tudor a suferit modificari in ultima parte a campaniei. Pentru un anume electorat, el a amintit de Vadim dinainte de schimbarea la fata. In planul optiunilor de interes national, liderul PRM a ramas pe linia din ultimul timp. Chiar ieri, la iesirea de la urne, el si-a reafirmat increderea in destinul european al Romaniei. Pentru PSD, o coalitie sau macar o colaborare parlamentara cu PRM ar fi posibila. Chiar daca Vadim a fost extrem de violent cu Adrian Nastase, electoratul PSD nu respinge categoric pe cel al PRM. In plus, PSD a jucat ambiguu in campania electorala. Lideri ai PSD au anuntat disponibilitatea pentru o alianta cu PRM. Adrian Nastase i-a contrazis. Un joc subtil, care n-a taiat totusi puntile cu PRM. Alianta D.A. are un electorat categoric adversar al PRM. Mai mult, intelighentia care sprijina Alianta manifesta o oroare fata de C.V. Tudor. Dand curs acestei presiuni, Traian Basescu a declarat in numeroase randuri ca nu va face o coalitie cu PRM. Destul de greu daca nu chiar imposibil sa revina asupra acestui semnal atat de fara echivoc.

Rezultatul strans obliga invingatorul sa tina cont mai mult decat de obicei de electoratul invinsului. Pentru PSD, votul in favoarea Aliantei inseamna ca tema coruptiei a avut importanta. Nu atat de mare incat sa fie rasturnat printr-un vot zdrobitor. Nu atat de mica incat diferenta sa fi fost uriasa. Daca nu va lua masuri reale impotriva coruptiei, PSD risca sa aiba mari probleme. Alianta a pariat pe schimbare. Rezultatul obtinut dovedeste ca o parte a romanilor vor schimbare. Uniunea Nationala PSD+PUR trebuie sa duca o altfel de politica si mai ales sa renunte definitiv la asemenea vocatii.

Nu in ultimul rand, rezultatul parlamentar da viitorului presedinte un rol mult mai mare decat cel detinut de Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Decizii fundamentale pentru viitorul Romaniei vor depinde de intelepciunea presedintelui de a aseza formatiunile in razboi la masa compromisului. Divergentele dintre cele doua blocuri vor face ca privirile romanilor sa se indrepte catre presedinte. Prin Constitutie deasupra partidelor, seful statului va trebui sa intervina in numele interesului national pentru a le aplana sau, acolo unde va fi nevoie, pentru a favoriza o opinie ce corespunde interesului national.

O asemenea ipostaza face perioada dintre cele doua tururi mai mult decat vitala pentru viitorul Romaniei. Cel ce vrea sa fie ales va trebui sa convinga ca are toate calitatile cerute de aceasta noua si surprinzatoare ipostaza.

Invingatorul destupa sticlele de sampanie. E dreptul sau. Noi insa, care nu ne-am implicat emotional in paruiala politica, incercand sa ne pastram calmul, luciditatea, vom spune doar atat: greul de-abia acum incepe!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   psd

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de