x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pericol de valori într-un Guvern de nonvalori

0
Autor: Adrian Păunescu 21 Dec 2009 - 00:00
Noul Guvern al României, aşa cum a fost el propus de premierul reîncălzit, Emil Boc, are grave probleme de personal, în sensul că nu respectă principiul sfânt al preşedintelui Băsescu: omul nepotrivit la locul nepotrivit. Lupta dârză a şefului de stat, pentru o demolare cât mai urgentă a ţării, nu păstrează ritmul pe care şi l-a propus, astfel încât unele sectoare guvernamentale sunt de-a dreptul normale. Împotriva oricărei logici politice, există şi miniştri care rezistă analizei critice.

Cum se va achita noul Guvern al micuţului cosaş de sarcina pe care şi-a luat-o, de-a scoate ţara de pe butuci şi de a vinde şi butucii? Ceva din prospeţimea inconştientă a guvernului demis s-a pierdut. Ăştia sunt în stare să rateze şi falimentul ţării şi să cadă şi ei, înainte de a epuiza banii luaţi cu împrumut de la FMI.

Într-adevăr, ce miraculos Guvern ne-a dat Dumnezeu! Acest Guvern s-a concentrat asupra unei singure probleme: luarea cu împrumut a unor sume cât mai mari de bani de la FMI, de la Comisia Europeană şi de la băncile private. Ce e mai nobil şi mai curajos decât gestul de a trăi din împrumuturi, pe care poporul urmează să le plătească, îndoit, sub alte guvernări care devin, de pe acum, vinovate de mărimea şi apăsarea împrumuturilor şi dobânzilor Guvernului Boc?

În alte timpuri, alte guvernări au preferat să devină odioase şi să plătească ele datoriile statului român mai vechi sau mai noi. Acum vreo câţiva ani, un guvern social-democrat regla raporturile cu Suedia, eliberând statul român de o datorie veche şi trecută sub tăcere câteva decenii. Poate fi considerat normal şi patriotic faptul că ne-am plătit datoriile? Emil Boc proclamă virtutea guvernării sale care nu produce nimic decât datorii.

Totuşi, neiertătorul ochi al micuţului cosaş n-a fost suficient de vigilent şi a scăpat în prima formă a echipei executive şi oameni de valoare, cu performanţe în domeniul în care îi promovase, cetăţeni români de referinţă cum ar fi: Bogdan Aurescu. E aproape un refren popular că acest Aurescu a condus delegaţia română care a câştigat procesul internaţional cu Ucraina. Numirea lui la Externe devenise un fel de pleonasm obositor. De ce să nu fie el înlocuit cu un dreptaş înfigurat, nu neapărat lipsit de valoare, dar sterp în fapte, cu acces la ambasadoarele României, de peste mări şi ţări, în rafinamente de tip jacuzzi, ca Theodor Baconsky? Cât trebuie să mai aştepte un om nepotrivit la locul nepotrivit ca să ia locul unui om potrivit la locul potrivit? Nedreaptă e lumea noastră!

Gestul domnului Boc, de a-l numi la Ministerul Apărării pe Mareşalul Averescu, a surprins neplăcut opinia publică. Oare acest premier zburdalnic nu se putea gândi, de exemplu, la generalul cu patru stele Gabriel Oprea? Are Mareşalul Averescu mai multe biruinţe pe front decât generalul Oprea succesuri în delicate probleme de lenjerie intimă a militarilor? Este unul dintre motivele pentru care, în acest colţ de pagină, protestez energic faţă de gestul insolent, prin care Emil Boc umileşte bogata experienţă de luptă cu dedesubturile (e drept, vestimentare) a contemporanului nostru, generalissimul G. Oprea.

Regretabilă la maximum este şi tratarea Monicăi Iacob Ridzi cu indiferenţă şi uitare. Câte nu făcuse şi această femeie-spârnel pentru partid şi pentru fiica lui? Megaspectacole la mare şi la munte! Gesturi generoase prin care, pe hârtie, se dădeau mai mulţi bani colaboratorilor decât aceloraşi în mână!

A vuit presa, săptămâni şi săptămâni despre fraude, falsuri în acte publice, declaraţii mincinoase sub jurământ, toată gama de infracţiuni posibile şi imposibile! Acest elegant lider îndruma organizaţia tineretului democrat - liberal în aşa fel încât să se vadă mai cu claritate secretarul general al organizaţiei, Eba.

Şi, după toate aceste sacrificii, cu ce s-a ales biata doamnă Monica, oare? Cu trimiterea-n justiţie! În cinismul lor, colegii de partid au şters repede urmele ministrului, dar şi ale ministerului care azi nu mai există, a devenit un fel de petic în mâinile îndemânatice ale noului Croitor de la Învăţământ. Nici răufăcătorii nu mai au o soartă sigură
în România.

Dar nu e vinovat domnul Boc de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, de s-a ajuns la situaţia insuportabilă ca-n noul Guvern să fie şi doi-trei miniştri acceptabili. Se pare că e şi-o chestiune de sistem, din moment ce, de multă vreme, asemenea abdicări de la ideea de nonvaloare se tot petrec, dar este şi-o chestiune datorată preşedintelui Băsescu.

Ce ne făceam noi cu un ministru de Extene valoros şi recunoscut în toate mediile sociale şi politice, ca Bogdan Aurescu, dacă nu se întorcea preşedintele de la Copenhaga să-i facă dreptate lui Theodor Baconsky, care are marele merit de a fi fost consilier la Cotroceni şi de a fi adus atâţia români la vot, la Paris, din zece-n zece secunde?

Iată ce înseamnă un preşedinte hotărât şi implicat. Pericolul ca vreun om de certă valoare, vreun intelectual de echilibru sau vreun meseriaş al diplomaţiei să fie desemnat pentru a conduce Ministerul de Externe n-a trecut cu totul. Riscul de a ne pomeni cu cine ştie ce valoare în acest Guvern, atât de puţin apăsat de semnul valorii, nu s-a epuizat. Câtă vreme marele şi micul cosaş vor conlucra, ochii-n patru, români: ne putem trezi cu oameni de bine în spaţiul guvernamental confiscat de nonvalori!

Dar putem fi liniştiţi, după felul cum s-a procedat în cazul lui Valeriu Tabără, ministrul al Agriculturii cu adevărat, pe care orice guvern şi l-ar asuma. Echipa Băsescu-Boc este prea vigilentă ca să se lase înşelată de această valoare în materie, care are experienţă de profesor, de practician şi de ministru.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de