x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Perioada salariilorde vara

0
Autor: Tudor Octavian 18 Iul 2006 - 00:00
Perioada salariilorde vara


IN TUNISIA, in jumatatea de tara dinspre Mediterana, dai, cand nu te astepti, in plina campie africana, peste vestigiile uimitor de bine conservate ale unor orase ale antichitatii romane. Unora le lipsesc doar acoperisurile, ca sa te lasi surprins de ideea ca tocmai au fost parasite, din motive asupra carora n-are rost sa te intrebi. Iti trec prin cap tot felul de gandiri literare, cum ar fi si ticneala ca de aceea au fost ele abandonate, ca sa le faca o placere turistilor moderni, plecati la drum cu un bogat bagaj de prejudecati. Intr-unul din aceste orase pustii, intr-un sfarsit de vacanta, eu, sotia mea si prietenul Doru Ambasadoru am risipit la picioarele unor coloane de marmura, pe cateva mese rituale de piatra, pe treptele unui amfiteatru, cateva din lucrurile omului modern - esarfe, genti de de voiaj, sacouri. Si, dintr-odata, ne-am gasit in plin decor suprarealist. Realitatea, natura imita pictura. Cu multi gura-casca forfotind printre ruinuri, senzatia ar fi fost de kitsch. Dar in absenta oamenilor, impresia de ireal melancolic era completa.

IN STATELE UNITE, societatea de consum a acreditat principiul idiotului mai mare. Oricat de idiot te simti dupa ce cumperi un lucru care nu-ti trebuie, se gaseste intotdeauna un idiot mai mare, care il doreste si il rascumpara.

UN DOMN SPUNE ca la firma lui s-a trecut la salariile de vara.

CAND te numesti Spanac, nu-ti schimbi numele; mai bine pui de o omleta.

IN PARCUL OBOR au putut fi vazute intr-o vreme, legate discret una de alta cu un soi de cordon ce putea fi luat drept podoaba, o bunica si nepoata ei de saptesprezece, optsprezece ani. Frumusica foc nepotica, si toata numai un zambet. Intre cucoanele care-si petreceau serile pe bancile parcului, circula o poveste comica si tulburatoare: bunica isi lega de ea nepoata, pe care o crescuse de mica, fara parinti, deoarece aceasta cum ramanea libera, cum se trezea cu burta la gura. La toate intrebarile bunicii cu privire la faptas, fata venea cu acelasi suras ghidus, pe care-l oferea trecatorilor in parc, ca si cum ar fi vrut sa spuna: Ghici? La un moment dat, bunica a aparut fara nepoata. A ramas incuiata in casa, le-a spus batrana curioaselor. Si au intrebat ele - e mai sigur asa? Ce sa le fi raspuns bunicuta, ca isi lasase nepoata de capul ei doar o dupa-amiaza si acum era iar insarcinata?

LA PROPRIETARA unei afaceri cu medicamente am auzit o vorba ciudata. Iata, au trecut cateva saptamani, si nu stiu ce sa cred. Doamna a spus ca-i e si rusine de cat poate sa castige.

IN TELENOVELE, femeile, care vorbesc oricum tot timpul, vorbesc si cu mainile, cu privirile, cu umerii, cu pieptul, cu soldurile. La cuvant ai replica, dar la o exprimare din tot corpul, cu ce replica sa vii?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de