Piata si frigul

Nimeni nu poate fi scapat de datorii daca i se dau bani numai cat sa-si poata hrani familia. Daca l-ai scutit de ceea ce iti datora, ii oferi din nou sansa de a progresa, il poti reintegra in sistem, il pui din nou pe linia de plutire. Apoi il poti lasa singur, "in piata".

Sunt, in principiu, de acord cu sustinatorii liberali ai unei piete bazate pe autoreglare. Ce poate fi mai frumos decat sa vedem ca economia prospera ca urmare a competitiei loiale, iar falimentele se inscriu si ele in logica jocului! Cine e bun sa castige, cine e nepriceput sa piarda. Dupa activitatea de reglementare, autoritatile ar trebui sa-si vada de treaba lor, lasand piata sa rezolve de la sine aceste probleme. In practica, insa, liberalismul se loveste de obstacole de netrecut. Piata ca atare este departe de a ingloba intreaga realitate a vietii. Ea insasi face parte din viata, ca sa zic asa, lasand pe dinafara domenii importante, care o influenteaza si pe care, la randul ei, piata le poate perturba.

In urma cu cateva zile, Consiliul Concurentei si-a dat avizul pentru stergerea unor datorii ale Termoelectrica de 3,35 miliarde de lei (aproape un miliard de euro), suma reprezentand 91% din valoarea solicitata ca ajutor de stat de Ministerul Economiei si Comertului. Multa lume s-a mirat de aceasta decizie, care pare sa vina tocmai impotriva regulilor concurentei. Dovedind multa responsabilitate, Consiliul a facut, insa, ceea ce trebuia facut. Termoelectrica este o institutie de interes general si de buna ei functionare depinde trecerea in bune conditii a iernii de catre majoritatea romanilor. Avizul a fost dat conform legislatiei in vigoare, dar propunerea venita din partea Ministerului Economiei si Comertului are si avizul Comisiei Europene.

Daca ne-am situa in abstract, n-am avea nimic impotriva sa dublam pretul energiei termice, sa-i silim pe consumatori sa-si plateasca facturile la Termoelectrica, iar pe aceasta sa plateasca datoriile la buget. Intrebarea este unde am ajunge daca am lua astfel de masuri. Dupa cum se stie, nu functionam in economia de piata britanica, desi pana si acolo ar putea aparea probleme. Suntem abia in etapa in care incercam sa depasim dificultatile majore cauzate de trecerea nu tocmai clara de la comunism la capitalism. Inca nu am acoperit toate gaurile tranzitiei. Datoriile Termoelectrica s-au strans in ani de protectie sociala, justificate de veniturile mici care au fost, la randul lor, rezultatul unor lungi perioade de stagnare. Or, daca acum am lasa Termoelectrica sa valseze in ritmurile pietei, crizele pe care le-am introduce in sistem ar fi mult mai mari decat daca ne-am asuma noi subventii.

Nu este vorba, insa, despre continuarea acelorasi practici din trecut. Interesul nostru fundamental este, pe termen scurt, de a trece iarna, iar pe termen mediu, de a continua o noua politica energetica, stabilind principii sanatoase si asigurand o evolutie normala in viitor. Stergerea datoriilor Termoelectrica este una din conditiile principale pentru a implementa proiectul Ministerului Economiei privind restructurarea sistemului energetic national. Trebuie sa facem in asa fel incat sa asiguram necesarul energetic al Romaniei, aflat in continua crestere la preturi rezonabile. Acest lucru nu se poate realiza decat prin combinarea echilibrata a capacitatilor de productie cu costuri ridicate, cum este Termoelectrica, cu alte capacitati, care ofera costuri competitive, cum sunt hidrocentralele sau centralele atomoelectrice. Reamintesc aici ca unul din marile proiecte in urmatorii ani este construirea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, care vor produce energie ieftina pentru Romania. Toate aceste masuri, la care se adauga investitiile masive in retehnologizare, vizeaza o eficientizare a intregului domeniu, inscrierea lui finala pe coordonatele economiei de piata.

Spuneam la inceput ca nu resping de principiu liberalismul. Asa este. Scopul meu este acela de a integra in piata sistemul energetic. Cred, insa, ca sunt o persoana pragmatica si responsabila si, de aceea, imi dau seama ca pentru asta este nevoie de masuri directe de interventie. Nimeni nu poate fi scapat de datorii daca i se dau bani numai cat sa-si poata hrani familia. De la o asemenea persoana nu poti sa ceri mai mult decat sa supravietuiasca. Daca, insa, l-ai scutit de ceea ce iti datora, ii oferi din nou sansa de a progresa, il poti reintegra in sistem, il pui din nou pe linia de plutire. Apoi il poti lasa singur, "in piata".