x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Piaţa valutară nu se joacă cu nervii noştri

Piaţa valutară nu se joacă cu nervii noştri

de Adrian Vasilescu    |    18 Sep 2011   •   21:00

Timp de doua zile din saptamana trecuta, miercuri si joi, cursul leu-euro a iesit din ritmul cu care ne obis­nu­i­sem. Iar cand, miercuri dupa-amiaza, nu­mai cateva ore, cursul a sarit pana la nivelul de 1 euro=4,31 lei, nervii au fost intinsi la maximum. Deindata s-au facut auzite voci care au strigat ca a fost depasit un prag psihologic peri­cu­­los. S-a comentat ca piata valutara se joaca cu nervii nostri. Vineri insa cursul a dat inapoi, pana la nivelul de 1 euro=4,2710, si alarma a ince­tat. Un jurnalist m-a intrebat totusi daca Ban­ca Nationala se teme ca, in oc­tom­brie, leul ar putea sa aiba parte de pre­­si­uni speculative. I-am raspuns ca nu se intrevad, in octombrie 2011, pe­­ri­cole de speculatii care ar putea sa pu­na leul in dificultate. Dar ca, mai cu seama in tabloul miscarilor cursului intr-o zi ori in cateva zile, cum s-a intamplat saptamana trecuta, raportul cerere-oferta (de valuta, desigur) n-ar fi exclus sa produca si alte surprize. Tot asa cum ar putea sa nu produca nici o surpriza.

Vineri, asadar, rata de schimb leu-euro nu a mai produs emotii puternice. Iar analistii care, referindu-se la cursurile de miercuri si de joi, se grabisera sa afirme ca ne apropiem de un nou prag psihologic, cel de 4,3 lei pentru 1 euro, si-au pierdut elanul.

Dupa ce, saptamana trecuta, in cele doua zile in care s-a manifestat o tentativa de depreciere a leului, n-au lipsit solicitarile ca Banca Na­ti­o­na­la sa intervina repede pentru a li­nis­ti piata valutara. Ignorandu-se un ade­var esen­tial: acela ca nu piata tre­bu­ie sa-si ajusteze deciziile in raport cu di­ver­sitatea intereselor indivi­duale sau colective, ci invers. Fiindca atat cum­pa­ratorii si vanzatorii de valuta, cat si toti cei legati de piata valutara pot fi competitivi numai in masura in care invata sa citeasca semnalele pietei, sa le interpreteze si sa ac­ti­o­ne­ze corect. De altfel, toti cei legati de schimbul valutar au fie sansa de a se putea adapta deciziilor pietei, fie nesansa de a pierde partida.

Ar mai fi de subliniat, in acest sens, ca importatorii si exportatorii au in prea mica masura constiinta faptului ca ei sunt competitori pe piata si ca, prin actiunile lor, pot sa-i directioneze miscarile. Tocmai din aceasta cauza, ori de cate ori nu le convine cursul, cer interventii in piata in loc sa caute solutii specifice unei astfel de competitii. Sigur, pe piata valutara intervin si bancile comerciale.

Intervine si Banca Nationala, un jucator cu misiuni speciale, principalul ei rol fiind asigurarea bunei functionari a pietei valutare. Dar in acest moment, cand criza globala inca nu s-a domolit, asii pietei valu­ta­re ar trebui sa fie importatorii si ex­por­tatorii. Indeosebi exportatorii, pentru ca de ei, in primul rand, de­pin­de oferta de valuta. Si tot ei sunt cei ce ar trebui sa fie prezenti pe piata interna. Cert insa este faptul ca rata de schimb leu-euro o stabileste piata, tinand seama de realitatile din acest moment: cata valuta e ceruta, cata valuta e oferita la schimb, contra lei.

In plus, pe termen lung, important este si cum evolueaza deficitul ba­lan­tei de plati, rata inflatiei, ce ten­din­te au eficienta, productivitatea, PIB-ul si asa mai departe. Toti acesti factori influenteaza cursul valutar, determinand atat directia de mers si nivelul pana la care urca sau coboara, cat si momentul in care se produce o miscare sau alta. Daca decizia pietei ar fi convenabila tuturor jucatorilor, piata si-ar pierde unul dintre principalii factori de stimulare a eficientei: concurenta.

×
Subiecte în articol: editorial