x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Picturi şi “pe ei, pe mama lor”

0
Autor: Florin Condurateanu 31 Ian 2017 - 07:30
Picturi şi “pe ei, pe mama lor”


Se apropia un meci tăios al naţionalei pentru calificarea la un turneu final. Cei care se văitaseră de disciplina de regiment instaurată de Tata Puiu în cantonamente avuseseră surpriza să constate că şi noul selecţioner, Piţurcă, nu-şi pune nici el mănuşi de catifea.

Pentru stimularea simţirii patriotice, Piţi acceptă o întâlnire a fotbaliştilor naţionalei cu Adrian Păunescu şi membrii Cenaclului Flacăra. Tricolorii sunt întrebaţi ce cântec vor să audă.

Primul răspunde Dan Petrescu, se raliază la opţiunea lui şi Gică Popescu, apoi Hagi, ei cer să audă “Copacii fără pădure”. Versuri teribile de dragoste ale lui Păunescu şi melodie de mare candoare compusă şi cântată de sensibila Tatiana Stepa.

Poezia conţine una dintre cele mai neuitate metafore, El şi Ea, iubiţi nefericiţi, copaci, dar fără pădure, nu mai pot întinde spre îmbrăţişarea imposibilă braţele-crengi, tăiate de copiii săraci ca să facă foc, şi iubiţii au ajuns copaci singuratici, folosiţi ca lemn de uşi care scârţâie. Dan Petrescu, Gică Popescu, Hagi şi ceilalţi tricolori aveau fior în suflet auzind această poezie-cântec de aleasă sensibilitate şi rafinament.

Sunt fotbalişti care n-au jucat doar rummy şi table în cantonament, au avut şi preocupări de inimă şi minte. Băiatul extraordinar pre numele lui Cristi Chivu a pictat în perioada în care era căpitan la vestitul Ajax, purta şi beretă de pictor, şevaletul la vedere şi picturile lui se vindeau pentru a trimite bani spre cei sărmani. A manifestat pasiunea pentru pictură şi Eric Bicfalvi, tânăr interiorizat şi cu încredere în meseria de fotbalist luată în serios.

Ilie Dumitrescu a deschis o galerie de artă, se pricepe la tablouri, la mobilă stil, la antichităţi. Gabi Balint compunea muzică, a inaugurat un studio de înregistrări. Balint se acompania cu chitara şi nu era chiar un amator de duzină în ale portativelor.

Victoraş Astafei, fotbalistul cu cască de protecţie purtată în timpul meciurilor după o accidentare serioasă, scrie versuri, de citit fără îngăduinţe, are un blog cu poezii semnate de el. Nu toţi fotbaliştii intră în categoria ironizată de public pentru preocupările banale de dat cu zarul 6-6 sau 2-1 şi pentru lumea replicilor “mânca-ţi-aş gura ta” şi a fredonării “pe ei, pe ei, pe mama lor”! 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de