x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pielea ursului din padure

0
07 Oct 2004 - 00:00

Nu conteaza primul milion. Dar nici 22 de milioane?
S-a deschis licitatia la promisiuni politice. Salarii de 320 de euro in 2008 si pensii de 110! Cine ofera mai mult? Salarii de 350, pensii de peste 100! O data, de doua ori… Asadar se intrevede deja in ce parte o va apuca tara dupa alegerile din noiembrie? Spre stanga sau spre dreapta? Raspunsul este: "da".

Da, intr-o anumita privinta politicienii au dreptate: Romania va deveni o tinta investitionala de prima mana, chit ca acum ocupa doar locul 11 in Europa Centrala si de Est dupa investitiile directe pe cap de locuitor. Cat priveste veniturile locuitorilor, indiferent de directia politica, avutia nationala creata - Produsul Intern Brut - se va redistribui la fel de putin sub forma salariilor.

Si fiindca tot le place conducatorilor nostri modelul polonez, se vede ca se poate intra in Uniunea Europeana si cu un ecart mare intre dobanzi si inflatie. Asta inseamna ca lefurile mici permit inflatiei sa mearga pe drumul ei monetar-fiscal, iar spread-urile - marjele de profit - isi vad de treaba lor. In traducere pentru Romania, daca un sifon colorat la doi litri costa anul trecut 25.000 de lei, iar anul acesta se vinde cu 30.000, rezulta o crestere de pret dubla fata de inflatia oficiala, oferta irezistibila pentru orice investitor.

Dar sa lasam in urma sucurile si supermarketurile si sa trecem la afaceri serioase. Se observa ca proiectele importante din Romania nu se realizeaza privat, ci sunt negociate guvernamental. Iar daca se vorbeste insistent de licitatii cu castigator dinainte cunoscut, este limpede ca un rentier nu va fi niciodata constrans sa-si mareasca profitul din majorarea cifrei de afaceri, ca sa faca fata presiunilor concurentiale, ci se va multumi sa dea salarii mici. Fireste ca, daca meritele si conexiunile apartin politicului, partidele pot fi confundate usor cu niste asociatii de afaceri. Mai departe, daca grosul rentei se constituie in bani pentru partid ori reprezinta profituri de repatriat, acestea sunt simple detalii. Cel putin in planul salariilor e acelasi lucru: "Nu va convine, sunt destui care asteapta la poarta!".

Da, dar noi ne pregatim de marea schimbare. Vrem sa ne integram. Unde? In Uniunea Europeana, evident. Pentru asta se aloca fonduri de preaderare, nu? Se aloca, numai ca ele se scurg intr-o proportie covarsitoare tot catre companiile din Uniune. Sunt putine firmele romanesti care corespund criteriilor de calificare pentru castigarea contractelor. Strainilor nu le ramane, in continuare, decat sa angajeze, pe mai nimic, subcontractori romani. Si asa ajungem din nou la redistribuirea redusa a PIB sub forma de salarii.

Deci, partidele decreteaza bunastarea pentru 2008. Foarte frumos. Celebrul economist italian Vilfredo Pareto spunea ca bunastarea se defineste numai prin intermediul bunastarii individului si ca fiecare individ este cel mai bun judecator al propriei bunastari. In ce conditii se pot respecta aceste principii? Doar daca se depolitizeaza economia si administratia.

Pana una, alta, in locul unei emancipari a economicului de sub tutela politica, ni se va livra o noua impresie. Se poate descentraliza bugetul de stat si poate creste rolul bugetelor locale, daca primarilor si consilierilor li se da permisiunea sa migreze de la un partid la altul. In felul acesta, indiferent pe cine pune stampila alegatorul, alesii se regrupeaza rapid sub umbrela partidelor mai puternice in plan economic, iar mediul de afaceri ramane la fel de dependent politic.

Sa nu se creada insa ca Romania a inventat apa calda. Sunt destule tari care au procedat asa cu mult inaintea noastra. Singura particularitate este ca ai nostri au uitat robinetul deschis. Iata, de pilda, n-ar fi fost indicat sa-l intrebi pe primul Rothschild cum a facut primul milion, insa al treilea a ajuns om de afaceri adevarat si baron cu blazon. La noi, primul milion a si definit baronii locali, iar fiii acestora nu s-au apucat sa faca al doilea milion, mai curat si mai uscat, ci toaca ce-au adunat batranii. Chestie de educatie - pe care cine sa le-o faca daca parintii sunt ocupati? In nici un caz salariatii care se multumesc cu bani de-un salam in plus, fiindca forta acestora este concentrata in mainile baronilor sindicali, care au inceput sa nu se deosebeasca de ceilalti.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de