x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pietricelele, acul de siguranţă şi cenzura

0
Autor: Florin Condurateanu 09 Aug 2018 - 08:29
Pietricelele, acul de siguranţă şi cenzura


De felul lor încuiaţi, fără deschidere spre nou, spre starea aerisită, cei doi Ceauşeşti nu se jucau cu cenzura. Foarfeca cenzurii trebuia să fie chiar satâr, orice vorbă mai curajoasă, mai pişcătoare despre derapajele dictaturii comuniste intra în atribuţiile politrucilor de la cenzură, care schimbau orice afirmaţie cu două înţelesuri. Dovada că Ceauşeştii erau foarte vigilenţi a apărut chiar la interzicerea premierei filmului “Mircea”. Ceauşescu îi dăduse indicaţii lui Sergiu Nicolaescu să pună în vorbele Înţeleptului Voievod ideile şi chiar exprimările din discursurile celui mai iubit fiu la congresele partidului. Nu s-a conformat Nicolaescu, cum să glăsuiască Mircea la Rovine ca Nea Nicu la Sala Palatului? L-a chemat Ceauşescu pe Nicolaescu la bruftuială, dar era deja luna decembrie 1989 a Revoluţiei, regizorul-actor nu s-a prezentat la perdaf, şi premiera a avut loc la Oradea. Dar, când nu erau pe-aproape ochii stăpânului, actorii mai păcăleau cenzura, alteori, activiştii mai puţin scorţoşi se lăsau păcăliţi, acceptând să nu mai fie ciopârţite replicile mai curajoase. Unii actori de calibru nu suportau eroii comunişti din filme, fără nicio scăpare, fără niciun defect, personaje ireale, de plastic. Actorii îşi mai zburleau părul lins cu o cărare ireproşabilă, mai ridicau tonul cu enervare, să aducă naturaleţe personajelor. Într-un film cu un absolvent de facultate care se întoarcea în satul natal, la întâlnirea cu preşedintele CAP-ului, Papaiani şi-a rupt un nasture de la sacou şi l-a înlocuit cu un ac de siguranţă, să se potrivească mai bine cu atmosfera de agricultură. Politrucii au observat la prima prezentare şi au ordonat: ”Refaceţi scena, să nu lipsească nasturele, râd de noi capitaliştii!”. Dar Papaiani a replicat senzaţional: “Capitaliştii or să ne invidieze că avem fabrici de ace de siguranţă mai tehnologizate ca fabricile de nasturi!”. La Boema, în cupletele spuse de Stela Popescu şi Arşinel, scriitorul Puiu Maximilian strecura vorbe deochiate politic. La avanpremieră, când se apropiau versurile curajoase, spre activişti porneau cu tăvile cu cafele fete superbe, cu tocuri de 10 scârţâind prin pietrişul grădinii Boema, şi cenzura nu mai era atentă.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de