Piţurcă certifică din nou idioţenia contestatarilor săi

Piturca a mai eliberat niste certificate de idiotenie pentru harnicii sai contestatari. Desi nu-si propune neaparat revansa, olteanului ii ies de minune voleurile prin falca prostilor asezati in calea sa de o pacatoasa ranchiuna. Ei, prostii impecabili, abia asteptau, baliti de ranchiuna, ca me­ciul Romaniei din Luxemburg sa aiba dimensiunile unui dezastru numai bun de pus in carca lui Piturca. Abia asteptau un insucces pentru a putea vorbi despre incapacitatea lui Piturca de a se inalta peste impresia de competenta afisata de predecesor, pentru a putea vorbi despre proasta inspiratie in selectie si in alcatuirea echipei, pentru a putea vorbi despre neghiobia deciziei de a fi indepartat de la nationala niste persecutati ai viciului. Numai ca excursia fotbalistica a romanilor in Ducat n-a avut parcursul previziunilor sumbre pe care pariasera paraditii pricinilor marunte.

Nationala noastra a bifat in Luxemburg o victorie fireasca in fata fotbalistilor lui Ducu. Atat si nimic mai mult. Ne-am carpit constiincios pentru a nu mai fi de rasul lumii, ne-am carpit constiincios pentru a nu mai defila prin fotbal rupti in fund, asa cum ni s-a mai intamplat in trecutul apropiat. Pasul reusit in Luxemburg nu gireaza insa cu nimic viitorul apropiat. Nu inseamna nicidecum vreun argument consistent al iesirii din criza. Semnele bune vin deocamdata doar dinspre banca tehnica a echipei nationale. Cred ca Piturca si colaboratorii sai au capacitatea de a exploata optim potentialul actual al fotbalului nostru, cred ca ei au stiinta de a inventa in timp o echipa natio­nala pe care vom putea paria fara a ne mai tremura picioarele. Chiar si in Luxemburg mi-a placut sa observ ca nu mai avem o banca tehnica inerta la informatiile date de desfasurarea meciului. Dimpotriva, informatiile din terenul de joc au creat reactie imediata pe banca tehnica, interven­tiile selectionerului generand schim­bari de partitura mereu favorabile noua.

Meciul din Luxemburg nu a insemnat doar rezultat concret si prevestire. Meciul din Luxemburg a mai insemnat si verdicte, chiar daca acestea vizeaza incarcatura de harfe ale fotbalului. Spuneam ca harniceala prostiei a inspumat avancronicile meciului in care Victor Piturca a redebutat oficial la nationala. Mi­ti­teaua olteanca, prenumita Adrian, afirma ca Piturca face convocarile la echipa nationala doar in functie de interesele materiale care l-ar lega de anumiti patroni de club. Dis­cursurile lui Putinelu nu mai mira pe nimeni. Numai ca un alt vames al fotbalului, simbrias prin Giulesti, a rafinat prostia, sugerand si el, intr-o scremere pretins ironica, faptul ca Piturca ar lua de la Astra ce nu vrea sa ia de la Rapid. Cei doi au inghitit-o, in final, cu pluta cu tot. Pentru ca ploiestea­nul Matel a fost astral si ca apartenenta la club, dar si ca prestatie in joc. Vama a luat pluta cu repetitie. Pentru ca alt fotbalist cu evolutie de exceptie in Luxemburg a fost Costin Lazar. Adica exact fotbalistul pe care Rapid l-a pierdut pe fondul unor balbaieli manageriale de toata fala.