Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Naţionala inaugurează astăzi, prin amicalul cu Israelul, anul turneului final al Campionatului European. Cota de interes care acompaniază evenimentul pare destul de scăzută.
Naţionala inaugurează astăzi, prin amicalul cu Israelul, anul turneului final al Campionatului European. Cota de interes care acompaniază evenimentul pare destul de scăzută. Valoarea adversarului nu este una care să stârnească mari orgolii, lista convocaţilor lui Piţurcă nu oferă surprize şi, în consecinţă, nici obişnuitele contestări, iar hormonii microbiştilor rămân într-o leneşă hibernare. Chiar dacă în intimitatea echipei metronomul impune o cadenţă normală, marginalii consideră meciul doar o simplă încălzire pentru ce va avea să urmeze.
Ameninţaţi de falimentul informaţiei anoste, făcătorii presei nervoase au evitat cu abilitate parcarea în monotonie, atârnând talanga conflictului de contractul pe care Piţurcă l-a semnat cu federaţia. Prima mişcare impusă de reţeta dramatismului extrem a fost aducerea în actualitate a evenimentului care, în realitate, s-a petrecut cu mai mult timp în urmă. Pentru că, nu-i aşa?, numai după o lovitură de dată recentă selecţionerul putea apărea în cantonamentul naţionalei după cum îl descriu martorii mincinoşi. Muşcându-şi buzele, încruntat, trecând nervos printre jurnalişti. Altfel, dacă ar fi avut timp să se vindece după “contrele cu Lupescu”, Victor Piţurcă ar fi avut un comportament normal, cu care deja ne-a obişnuit. Exuberant, jovial, comunicativ. Pus pe şotii şi oricând dispus să încingă o miuţă cu jurnaliştii înaintea antrenamentului. Mai ales cu cei care-l înjură fără motiv şi-l răsfaţă cu apelativele de Satana sau barbugiu norocos.
Lăsând gluma la o parte, trebuie să recunosc faptul că nu înţeleg dorinţa unora de a crea scandal cu orice preţ. Aparent, Piţurcă este cel căinat. În realitate, cei care au manifestat întotdeauna o pornire viscerală împotriva selecţionerului vor să creeze acum tabloul omului înfrânt într-un imaginar război cu federaţia. Naivii pot rumega bolând furajul minciunii. Adevărul este, după cum spuneam, că tratativele s-au purtat cu mai mult timp în urmă, conform uzanţelor. Fiecare dintre părţi şi-a susţinut punctul de vedere, divergenţele fiind depăşite prin negociere. Iar semnarea contractului confirmă consensul la care, în final, s-a ajuns. Dacă ar fi fost altfel, dacă s-ar fi confruntat puncte de vedere ireconciliabile, una sau alta din părţi ar fi refuzat să semneze. Pentru că în nici un caz nu s-a negociat cu pistolul la tâmplă. Dincolo de această realitate doar născocirile de spirit îşi mai pot face de cap.
