x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Plan si piata in lumea banilor

0
21 Iun 2004 - 00:00

De la Montesquieu incoace, neincetat, realitatea pe care o numim stat de drept a devenit inseparabila de principiul separatiei puterilor in stat.
English version

Ceea ce inseamna ca, in nici o imprejurare si sub nici un motiv, puterile ce dau continut si forta unui stat democratic, legislativa, executiva si judecatoreasca, nu-si pot incalca una alteia teritoriile.

A trecut mult timp, de pe la jumatatea secolului al XVIII-lea pana spre sfarsitul secolului XX, fara ca principiul separatiei puterilor sa treaca dincolo de granitele lumii statului si dreptului. Pana cand, dintr-o data, a cuprins si lumea banilor.

Ideea s-a copt in universitatile americane si in cele ale Europei de Vest. Catre sfarsitul veacului trecut. Apoi a gasit adepti in banci, in cercurile politice si in cercurile de afaceri. Treptat a patruns in legi si in practica financiara. Astazi, nicaieri pe planeta, economia de piata functionala nu mai poate fi conceputa decat in conditiile unei desavarsite separatii a puterilor in lumea banilor. Politica fiscala a unei tari e sub puterea Ministerului Finantelor si a Guvernului. Aici se intocmeste planul de venituri si cheltuieli. Bugetul. Care e supus aprobarii Parlamentului.

Politica monetara, in schimb, e sub puterea Bancii Centrale. Ea se infaptuieste in conditii de piata. Asa sunt oranduite lucrurile astazi in lumea banilor. Caci exista o lume a banilor, tumultoasa, mereu schimbatoare, cu legi proprii, cu obiceiuri proprii, cu practici in continua adaptare la lumea cea mare, care nici ea nu sta pe loc.

Dar ce sunt banii? Un filozof, intrebat candva ce este filosofia, a raspuns ca… este ceea ce toata lumea stie ca este. Parafrazandu-l, as putea spune ca banii sunt ceea ce toata lumea stie ca sunt. O paralela ne-ar aduce insa ceva mai aproape de adevar: circulatia sangelui in organismul omului si circulatia banilor in organismul economic. Asa cum sangele circula in corpul omenesc, in intregul sistem, tot asa banii circula prin organismul economic. Circulatia banilor constituie un fapt vital al economiei. De fapt, sangele economiei.

Desigur, autorul "Spiritului legilor", Montesquieu, care in secolul al XVIII-lea vedea inseparabila democratia de separatia puterilor in stat, nici macar nu intrevedea nevoia unei separatii a puterilor in lumea banilor. Era prea devreme. Dar el gandea, totusi, ca pentru propasire este nevoie de lucruri si de bani. Adauga insa: "Daca lucrurile pot fi cumparate, in schimb, banii nu pot fi decat imprumutati".

Vremea lui Montesquieu a trecut. Astazi, banii se vand si se cumpara. Desigur, ei pot fi in continuare imprumutati. Pretul imprumutului fiind dobanda. In acelasi timp insa se practica pe scara larga tranzactionarea banilor. Pe pietele monetare ori pe pietele valutare. Cert este ca banii se misca. Oamenii au invatat ca banii care dorm se depreciaza. Asa ca i-au pus in miscare: dintr-un cont in altul, dintr-o banca in alta, dintr-o tara in alta. In acest iures, din bani... se fac alti bani. Profit realizat din circulatia banilor.

Mult timp, controlul banilor a fost incredintat Ministerelor de Finante. Pana si bancile centrale erau subordonate Ministerelor de Finante. Apoi, treptat, sistemul s-a dovedit a fi o piedica in calea functionarii pietelor si a circulatiei banilor. Atunci s-a nascut ideea. De la idee s-a ajuns la practica. Si pentru a fi evitate eventualele disfunctii s-a trecut la legiferari.

Mai intai, guvernele au fost indepartate de emisiunile monetare. Apoi, bancile centrale au primit prerogative cu privire la gestionarea pietelor monetara si valutara, la administrarea rezervelor de aur si de valute. In sfarsit, a venit si deznodamantul: independenta deplina a bancilor centrale.

Recentele dezbateri de la noi, in jurul Legii Bancii Nationale, au aratat ca trecerea din trecut spre viitor nu se face deloc usor. Procesul e dureros. Pana la urma insa a invins viitorul. De fapt, a invins nevoia noastra de a nu rata integrarea europeana in 2007. Si, pana atunci, de a nu rata la toamna obtinerea statutului de economie de piata functionala. Nevoie inteleasa exact de Comisia de buget-finante a Camerei Deputatilor.

Politica monetara si rolul ei in dezvoltarea societatii romanesti, sub autoritatea Bancii Nationale, incepe sa fie judecata astazi cu deosebire din perspectiva integrarii in structurile Uniunii Europene. Ni se infatiseaza astfel o lume fascinanta, absolut specifica, a carei desfasurare nu mai este posibila fara un nucleu tare: o banca centrala specializata sa foloseasca deopotriva instrumentele cercetarii stiintifice si pe cele ale practicii bancare, completate intotdeauna de finetea unor observatii economice, sociologice si psihologice. Toate facute cu un desavarsit profesionalism.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   banii,   lumea,   banilor

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de