x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Plata dărilor la drepturile de autor, un haos organizat!

0
Autor: Razvan Barbulescu 25 Aug 2010 - 00:00
Etajele I şi al II-lea ale Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti sunt o bombă cu efect întârziat. Populaţia Bucureştiului plătită pe drepturi de autor trebuie să-şi regleze conturile cu statul începând cu 1 iulie. Miercuri e ultima zi. Întârzierea depunerii dosarului se sancţionează potrivit legii cu până la 5.000 de lei. O avere. Dacă vrei să înnebuneşti o lume întreagă, un oraş, o ordonanţă de urgenţă dată de Guvernul Boc este calea cea mai sigură. Instrumentul de tortură este proaspăta OUG 58 din 2010. Casa de Pensii a Municipiului. Parterul, dedicat pensionarilor, e liniştit. Chiar prea liniştit. Simţi nevoia unui ghişeu cu informaţii. Există, dar fără personal. A dispărut, a fugit în bejenie, o fi fost tăiat din schemă, i-o fi tăiat leafa cu 25%, o fi făcut infarct. Poţi să bănuieşti orice. În schimb, geamurile sunt pline de afişuţe lipite cam câte trei de ghişeu. Nu vorbeşte nimeni cu tine, dar citeşti pe rupte, geam cu geam. Adevărata viaţă a clădirii începe cu etajul I.

Etajul I. Opt şiruri triste, tăcute, ca ruşii pe vremea comunismului, când la ZUM veneau pantofi. Se încolonau pe o scară în spirală şi aşteptau tăcuţi, citindu-l pe Stalin, să prindă o pereche de pantofi ieftini. La etajul I, şirurile triste, câte 20 de cetăţeni pe şir, aşteptau cu dosare în mâini să le depună la opt ghişee, pe care scria Declaraţii CAS.

Etajul al II-lea. Adevărata viaţă a clădirii începea la II. Fierbea, aproape de clocot. Corpuri năduşite, încinse, chipuri nedumerite, uluite de ceea ce li se întâmplă sau aprige de parcă se filma "Răscoala". Lumea aspira să intre în camerele 1 şi 2: "Declaraţii şi Contracte de asigurare". Erau vedetele instituţiei. Să intri în camera 2 era o culme a reuşitei. Nimeni nu te lămurea în privinţa parcursului dosarului cerut de ordonanţă. Îl aflai din gură în gură. Ordonanţa lui Boc funcţionează impecabil. Dacă Boc ar veni să taie o panglică de inaugurare, ca la şoselele de centură, ar fi linşat. Cea mai blândă apreciere era "imbecil". Oamenii, prevăzători, au telefonat cu o zi, cu două zile înainte, dar nu le-a folosit la nimic. Habar n-avea nimeni cum funcţionează ordonanţa lui Boc. OUG 58 intră în viaţă pe blat, nepregătită, umilind populaţia. Pagina 6OUG 58 creează cozi interminabile, confuzie şi umilinţă
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de