x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Plecaţi fără să plătiţi

Plecaţi fără să plătiţi

de Matei Vişniec    |    01 Aug 2010   •   00:00

În cartierul în care locuiesc a apărut un panou publicitar inedit. "Plecaţi fără să plătiţi", iată ultima reclamă inventată de un magazin specializat în lentile şi ochelari de vedere. Uluitor cum se adaptează comerţul pe timp de criză!

"Plecaţi fără să plătiţi" este, într-adevăr, o bună găselniţă. Simplu, eficient, clar. Cumpărătorul potenţial este deci invitat să nu-şi facă griji, să fie senin şi încrezător. Să intre, să aleagă şi să plece cu marfa fără să plătească. Banii nu contează, pare să ne mai spună acest slogan publicitar, între firma noastră şi persoana dumneavoastră încre­derea este totală, ne aranjăm noi cumva pentru achitarea produsului.

Se spune că reclama este sufletul comerţului. Tot reclama este însă şi uşa întredeschisă spre minciună. Reclamele ne asediază de peste tot, suntem supuşi unui bombardament publicitar conti­nuu şi, din păcate, nu avem timp să cântărim întotdeauna cantitatea de minciună care se ascunde în această avalanşă de propuneri. Mecanismul publicitar este, de fapt, simplu şi brutal. E ca şi cum ni s-ar propune mereu nişte soluţii miracol, nişte scurtături.  Ce să vă mai bateţi capul studiind harta ca să ajungeţi de la punctul A la punctul B, luaţi-o pe scurtătura pe care v-o indicăm noi. Altfel spus, nu faceţi efortul să gândiţi, am gândit deja noi pentru dumneavoastră.

De altfel, sloganele publicitare nu se adresează raţiunii, se adresează poftelor  din noi. Textele şi imaginile publicitare sunt de altfel concepute pentru a nu trezi bănuielile raţiunii, ci pentru a excita direct instinctul de consum. Totul este posibil, mai spun, de fapt, aceste slogane, iar dacă nu te bucuri imediat de produsul râvnit eşti un prost.

Marea minciună, care se ascunde în spatele ofensivelor publicitare rezidă de fapt în omisiunile lor deliberate. Absolut nici un panou şi nici un clip publicitar nu-ţi amintesc că înainte de a avea bani şi de a cumpăra ceva trebuie să munceşti. Absolut nici un text pu­blicitar nu-ţi sugerează că înainte de fi capabil să câştigi bani ai nevoie de o lungă iniţiere, de răbdare şi de mo­destie. În mare parte, criza financiară şi economică cu care suntem confruntaţi în prezent îşi are sursa în minciuna pu­blicitară. În Statele Unite, criza imobi­liară a început întrucât unui şmecher i-a venit într-o bună zi ideea de a le vinde oamenilor case pe nimic, conform principiului enunţat mai sus, dar uşor modificat: "Intraţi în casa dumneavoastră personală fără să plătiţi nimic". Acest "nimic" ţinea însă de prima etapă a tranzacţiei, iar când oamenii s-au trezit ulterior şi au înţeles cât de complicate şi perfide erau contractele pe care le-au semnat, era prea târziu. Viaţa pe datorie pe care o pro­pune strategia publicitară a făcut ra­vagii şi în Grecia, unde oamenii au cumpărat fără să gândească. Delirul consumist bazat pe publicitatea mincinoasă i-a făcut pe greci să jongleze cu cardurile ca şi cum ar fi fost un simplu joc, de altfel se spune că în Europa grecii sunt cei care au cel mai mare număr de carduri pe cap de om.    

Nici o legislaţie serioasă nu poate, din păcate, să contracareze acest tip de minciună prin omisiune pe care îl vehiculează publicitatea societăţii de consum. Aproape ori de câte ori vedem pe un panou publicitar imaginea unei maşini, alături se află şi o femeie frumoasă şi cât mai dezgolită. Fără îndoială, pentru că naivului i se spune de fapt: când ai să ai această maşină, toate femeile vor fi moarte după tine.

Există însă şi o publicitate a mo­de­lelor sociale, care este chiar mai gravă. Prin diversele concursuri şi programe adresate tineretului, televiziunea le spune de fapt copiilor că pot deveni celebri şi bogaţi la numai 18 ani, la numai 19 ani... Şi aceasta fără muncă, fără efort, doar... uitându-se la televizor. Minciuna din lumea publicitară este însă de aceeaşi natură cu minciuna din sfera politicii. Nu fac oare oamenii politici acelaşi lucru atunci când sunt în campanie electorală? Sloganele lor nu sunt la fel de simple şi rudimentare precum cele ale societăţii de consum? Votaţi pentru mine că vă scot din mi­zerie, iată ce spune, pe scurt, fiecare om politic când se aruncă în bătălia pentru putere. Berlusconi le-a spus ita­lienilor: "ca patron am avut numai succese, am să conduc Italia ca şi cum ar fi o întreprindere". Simplu şi clar.

Aş mai adăuga însă la această încercare de denunţare a minciunii că şi oamenilor de rând le place uneori să fie minţiţi. Disperaţi cum sunt, obosiţi şi dezgustaţi, deseori panicaţi că viaţa lor nu evoluează aşa cum şi-ar fi dorit, preferă să se drogheze cu minciuni decât să deschidă ochii în faţa realităţii.          

×
Subiecte în articol: cronica tulburătoare