Pledoarie pentru revenirea la normalitate

Proaspăt revenit în țară după vizita pe care a efectuat-o în Statele Unite ale Americii, unde a avut întâlniri și discuții cu importante personalități ale mediului politic și militar ale marelui nostru aliat strategic, ministrul Apărării Naționale, Mihai Fifor, a dat un mesaj semnificativ. Mesaj în care Mihai Fifor spune adevărul despre o (pretinsă) știre-bombă pe care câteva canale media au difuzat-o cu mare frenezie și anume că domnia sa a iscălit faimoasa– și, de acum, răsuflata- scrisoare a puciștilor. În aceeași știre făcându-se referire și la participarea sa la ședințele secrete în care s-a pus la cale faimoasa scrisoare-somație către Liviu  Dragnea.

 Nu are rost să fac un rezumat al răspunsului lui Mihai Fifor, cu atât mai mult cu cât acesta circulă în spațiul public. Prefer, în schimb, să scriu câteva cuvinte despre semnificația acestui demers. M-aș referi, în primul rând, la faptul că, deși trecut o săptămână de la ședința Comitetului Executiv al PSD, în care s-ar fi pus punct agitației create de puciști și întreținută cu multă frenezie de propaganda specializată, Mihai Fifor a considerat de datoria sa dea replică unor asemenea ,,manipulări ieftine’’(termenul îi aparține). Fapt demn de apreciat cu atât mai mult cu cât subiectul în sine- scrisoarea puciștilor- nu mai este unul de prima pagină, așa încât și Mihai Fifor, dacă dorea, putea să facă uitată povestea.

 Să o recunoaștem, nu este chiar un fapt divers acela că un membru marcant al PSD, titular al portofoliului Apărării Naționale în  Guvernul României, dorește să risipească orice motiv de neîncredere care ar putea să îl vizeze, în vreme ce, în situații cu adevărat scandaloase, care îi vizează direct și cu dovezi greu de contrazis, personalități cu ștaif și cu mari pretenții din mediul nostru politic preferă ambiguitatea sau, mai grav, tăcerea ostentativă.

 Dar nu numai dorința de a spune adevărul și, în acest fel,  de a respinge scenariul participării la urzelile puciste, dă valoare și semnificație mesajului lui Mihai Fifor, ci, mai cu seamă, considerentele morale și civice pe care își sprijină  demersul:,,Îmi respect toți colegii în egală măsură, dar nu am fost și nu sunt adeptul spălării rufelor în public, considerând că astfel de lucruri nu fac decât să dea apă la moară celor care, de luni de zile, se străduiesc să creeze o breșă în partidul de guvernare pentru a dărâma Guvernul Dăncilă.’’

 Nu țin să fiu malițios cu orice preț, dar nici nu pot să nu o spun pe cea dreaptă: aici avem și motivul pentru care unii sau alții se străduiesc ca mesajul lui Mihai Fifor să treacă neobservat. Sau dacă, totuși, au făcut referire la el, s-au grăbit să insinueze că aceste precizări vin în urma unor semnale că  Mihai Fifor se află pe lista  miniștrilor pe care îi paște remanierea.

 Trecând peste asemenea tertipuri și speculații, consider că mult mai important este să citim, fără idei preconcepute, acest apel la echilibru, la responsabilitate și la demnitate și să îl comparăm cu sordidele ieșiri în public prin care, mereu aceleași personaje, pretinși europarlamentari români, fac din delațiune și din mahalageala la drumul mare, adică pe ulițele care duc în amfiteatrele Parlamentului European, program de luptă și de viață. Având spatele asigurat de către căpeteniile PPE din somptuoasele cabinete de comandă ale comunității europene, care au o foarte mare nevoie de asemenea cozi de topor pentru marea bătălie a europarlamentarelor din anul viitor.      

 Exercițiu de lectură, după care sunt convins că îmi veți da dreptate atunci când afirm că gestul lui Mihai Fifor este, în felul său, o nouă și binevenită pledoarie pentru revenirea la normalitate, la stabilitate și la predictibilitate în societatea românească. Stare de normalitate de care are atât de multă nevoie fiecare om de bună credință din țara asta.