x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Poa’ să ningă, poa’ să plouă, noi vrem guvernare nouă!

0
Autor: Viorel Ilişoi 24 Ian 2012 - 21:00
Poa’ să ningă, poa’ să plouă, noi vrem guvernare nouă!


Ziua Unirii i-a gasit pe romani cam dezbinati. Unii demonstreaza, altii butoneaza. Unii iau bastoane, altii-s la balcoane. Nu vor sa vina cu noi ca pe douasdoi.

Merg la demonstratie plin de abnegatie. Am fost la aproape toate demonstratiile din ultimele douasprezece zile. N-am lipsit decat de doua ori, din motive de sanatate. Olé, olé, olé, olé, nu ma lasa salele. Imi sar balamalele. Dupa atatea zile printre protestatari, am inceput sa merg saltat. De la usa pan’ la pat, parca-s tren avariat. Pentru ca cine nu sare ori nu vrea schimbare, ori e prost de moare. Eu vreau schimbare. In plus, am inceput sa vorbesc numai in lozinci.

Ultima oara am fost la marsul militarilor, spaima demnitarilor, de ziua Unirii. Militarii aia ramasi fara cariera. Fiindc-au dat-o ca sa intre tara-n NATO. Apoi am intrat in UE. Puncte de suspensie... le-au taiat din pensie. In fruntea lor era colonelul ala cret, Dogaru. Bate cu gura, nu da cu paru’. Apare mereu la televizor, vorbeste catre popor si tot anunta si anunta ca armata nu renunta. Omul are boala hiperbolei. Zice ca tot guvernul o sa cada cand iese armata-n strada. Armata de rezervisti in majoritate tristi ca Tristan fara Isolda ca li s-a taiat din solda. Ca va fi un cutremur social. Ca se va zgudui tara din temelii. Si atunci guvernul Boc va simti unda de soc. Asa vorbeste colonelul. Iar barda din stanga-i ajunge la cer. Il stiti.

Deci a venit el c-o ostire ca sa-i dea lui Boc de stire ca s-a saturat armata sa nu-si mai primeasca plata. Fostele cadre militare, cata frunza, cata iarba, unii rasi, altii cu barba, au ocupat Piata Victoriei. Au bagat in difuzoare cantece nemuritoare. C-asa-i romanul. Circulatia a fost oprita. S-au tinut discursuri. De la portavoce pe un ton feroce. Iesi afara, Boce! Pe urma au plecat spre TVR, TVR, rusinea presei e! Capatul coloanei era la monumentul Aviatorilor, coada inca se mai incolacea pe dupa tepele din Piata Victoriei. Cand coloana a trecut pe langa sediul PDL, de pe Aleea Modrogan, a mai scos inc-un slogan: Noi taras in unitate, tu-n Anvers aveai de toate: bautura, lux, femei; noi, conditii de doi lei. Si-au strigat a mia oara: Iesi afara, javra ordinara. Naspa situatie. Era populatie vizavi, in Kiseleff, dar nu striga, ca n-avea chef. In zadar striga Dogaru ca si leul in turbare ca sa vina tot poporul la acea manifestare, ca poporul Capitalei ­ nu de viermi, ci de fiinte ­ se uita lungindu-si gatul si spargea in dinti seminte.

La TVR au strigat ca noi v-am aparat, iar voi ne-ati tradat. Ati mintit poporul cu televizorul. Parca erau la mineriade, numai ca acum, ei, militarii, erau golanii de la poarta televiziunii. Cum se mai intoarce roata! Speriati, cativa redactori isi iteau nasul de dupa perdele. Iar Culcer Rodica, penetrand-o frica, era atatica. I-au cerut demisia acestei doamne, ca nu-i ziarist integru. Cand e alb, ea vede negru. Sa ne lase, sa se care cu Basescu-al ei pe mare. Turnul televiziunii semana cu Bastilia asediata. Ca pe vremea lui Ceausescu, tara arde, iar televiziunea nationala transmite muzica si filme coreene. Fostii militari erau, in furia lor, inspaimantatori. Si cum mai strigau! Ar cam trebui bagata peste tot ceva armata: numai cand si-arata tresa tremura de frica presa.

Acolo, printre golani, am vazut cativa bastani de-ai mei, de la Botosani. Colonelul Mircea Comaneci le era sef. Cica de doua saptamani protesteaza fostii militari in Botosani, dar nici un ziarist n-a dat nici o stire. Toata presa e la mana primarului Flutur.

E frumos la proteste. Te intalnesti cu oameni din toata tara, din Brasov, din Timisoara. Au venit cu-autocarul sa alunge marinarul. Dai mana cu ei, te bat pe umar, fara numar, fara numar, intre doua scandari iti povestesc viata lor. Viata lor e doar ce s-a intamplat in ultimii ani. E ca si cum ai vedea doar finalul unui film. Zic: domnule, uite, noi suntem asa si pe dincolo, am facut aia si aia, era cum era, dar de cand au venit astia... Si ca sa fie aia si aia asa si pe dincolo, cum au fost, astia care au venit trebuie sa plece.

Te intalnesti si cu prieteni pe care, altminteri, nu-i vezi cu anii. Ii recunosti din pozele de pe Facebook. In afara de tine, toti au mai imbatranit. Descoperi ca, desi nu mai trageti de mult betii impreuna, totusi va mai leaga ceva. Toti suntem urmasi de daci, numai viermi si ciumpalaci. Oi fi ciumpalac sau vierme, insa am convingeri ferme. Asta ne aduce impreuna la demonstratie.

Unii vin fara prea mare convingere, doar asa, ca la spectacol. Vin sa vada fete de oameni, lozinci, arta protestatara de toate felurile, poate si ceva batai, desi striga-n permanenta: fara violenta! Vin sa se lase electrizati de scandarile multimii, mai ales de galeriile suporterilor de pe stadioane. Astia, cand striga, te cutremura. Daca n-ar fi ultrasii astia seara de seara in Piata Universitatii, cu repertoriul lor furtunos, parca n-ar mai fi asa de frumos la proteste. Galeria salveaza Romania!

De la TVR, ce rusine e!, am dat fuga la Universitate, un’ se-ntampla toate. Ultrasii au avut seara lor magica. Au dat tot ce-au avut mai bun, suta la suta. S-au rafuit putin si cu Mitica Dragomir, l-au tratat cu mult sictir, dar i-au zis vreo doua si lui Base, ca la peluza, l-au rupt la buza. Dar nu e numai spectacol acolo. E revolutie cu taraita. Cate-un pic, pic, pic il darama pe Pitic. Oamenii au ramas si cand a inceput ploaia. Poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, ei vor guvernare noua.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de