x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Polițele de asigurare obligatorii sunt taxe încasate de companii private

0
Autor: Ionuț Bălan 21 Ian 2020 - 07:59
Polițele de asigurare obligatorii sunt taxe încasate de companii private


Spuneam la un moment dat că RCA e scump pentru că drumurile sunt „publice”, iar șofatul - un „drept al omului”. Astfel, nimănui nu i se poate interzice definitiv să circule pe drumurile publice și, de asemenea, nimănui nu i se poate refuza încheierea asigurării RCA, de vreme ce aceasta este obligatorie prin lege. În consecință, șoferii prudenți îi subvenționează pe cei neatenți, incompetenți sau recalcitranți, care produc prejudicii multe și scumpe, chiar dacă plătesc prime mai mici decât aceștia din urmă.
Lucrurile stau și mai prost cu asigurările obligatorii de locuință. Nu doar că sunt obligatorii, dar și primele de asigurare sunt fixe, fără să se țină cont de cât de expus este fiecare asigurat la riscurile preluate de polița obligatorie, respectiv cutremur, inundații și alunecări de teren.
Orice sistem de asigurări are drept principii de bază dispersia riscurilor și socializarea costurilor daunelor. Tocmai de aceea, unele grupuri religioase, cum ar fi Amish, refuză să participe la ele, indiferent dacă sunt de stat sau private, pentru că li se pare imoral să obțină beneficii pe seama altora. Nu discutăm această interpretare etică, dar exemplul dat ne ajută să înțelegem natura asigurărilor.

Într-un sistem privat de asigurări, fiecare participant intră în mod voluntar în acest aranjament de natură contractuală și nu are nimic de obiectat la faptul că banii lui vor ajunge la alți participanți, adică din primele plătite de el vor fi despăgubiți cei care suferă daune. Pe de altă parte, într-un astfel de aranjament, asigurătorii privați au tot dreptul și chiar obligația de a evalua cât mai exact riscul de daună prezentat de fiecare asigurat și de a-i fixa prima de asigurare în concordanță cu analizele actuariale.
În schimb, în sistemele de asigurări obligatorii, impuse de stat prin lege, hazardul moral și stimulentele perverse sunt la ele acasă, iar selecția firească, pe bază de evaluare de risc făcută cu acuratețe, este înlocuită de antiselecție. 
Interzicând, practic, evaluarea corectă și profesionistă a riscurilor, statul transformă de fapt polițele de asigurare în taxe încasate de companii private.
Care ajung, astfel, să se comporte cu banii clienților la fel de irațional precum statul cu banii contribuabililor.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de