Politica ciolanului afumat

n 'Basescu nu e un dictator vadit', e de parere, aproape scuzandu-se, Mircea Cartarescu, amorezat candva de covarsitorul personaj. Carevasazica, presedintele e dictator, dar mai cu fereala, nu fatis. Unul cu masca democratica, in ton cu cromatica confuza a timpului. Ca sa-si faca vadite apucaturile satrapice ar trebui, probabil, sa castreze vreun opozant, sa incendieze Modroganul si sa-si ridice, sub balconul palatului, o piramida din tigvele adversarilor ori sa-si bage calul in parlament. Pesemne ca folosirea serviciilor secrete si a magistratilor in actiunile de politie politica intra in obisnuinta unui dictator nevadit si frecventabil de intelighentia patriei. Prin urmare, in logica oarba al levanticului condeier n-avem motive de ingrijorare, seful statului e inca in fisa postului. Abia cand si-o dezavori pofta tiranica avem dreptul la niscaiva temeri. Adevarul este ca poetii au iubit dintotdeauna dictatorii, vaditi sau nevaditi, caci punga astora le-a fost muza. Pai, nu saltimbancii si cantaretii de curte le sunt lor strabuni?

n Fostului presedinte Iliescu succesorul sau ii aduce aminte de... Hitler. Cica i-ar semana nepotrivit zvasticului Adolf, si el iubitor de miscari populare. Drumul spre fundatura tiranica ar fi inceput si atunci prin fanatizarea maselor incoltite de saracia postbelica. Aidoma fuhrer-ului, capitanul de uscat invrajbit s-ar gandi sa-si vare colonia in lagar si s-o gazeze cand i-o veni pe chelie. Prostii si inchipuiri rostite la oftica pesedista, zice camarila imbasescizata turbat. Aiurea, raspund ailalti, tot mai departe de blidul puterii. Eu nu-i cred nici pe unii, nici pe altii, dar ceva-ceva ma inghimpa totusi: pasiunea, comuna amandurora, pentru Alba ca Zapada. Fiindca mustaciosul fritz era innebunit dupa printesa fratilor Grimm, daca ne-am bizui pe istoricii recenti. Asijderea si plesul tomitan, amorezat de aceeasi fatuca, dar in versiunea politica a 'fratelui' Lazaroiu....

n Destui il caineaza pe intaiul Traian al tarii si-i canta prohodul. 'A picat la 10% in simpatia norodului, si curba descendenta e de neoprit, gata, e pe duca!', se fredoneaza ici-colo, in tabara opozitiei. Vorbe goale, dl Basescu e mai puternic ca oricand, a atins apogeul carierei sale de stapan de oameni. E papusarul suprem al natiei, pe care o joaca dupa propriile sminteli. Infiinteaza si desfiinteaza partide, remaiaza si remaniaza guverne, taie si adauga la Constitutie, structureaza si destructureaza majoritati parlamentare, da’ de ce nu e in stare presedintele nostru?! Daca numai o zecime din popor i-ar sta alaturi, nu si-ar manifesta intr-atat de evident arbitrariul. Asa ca ma dumiresc pe loc: in democratie, ca si in tiranie, important este sa tii indeaproape serviciile secrete si autoritatile coercitive ale statului, nicidecum gloata. Abia cand primele ii vor mai darui conducatorului doar o zecime din loialitatea lor e jale. Asadar, sondajele comandate de te miri cine sunt apa de ploaie, curaj gaina ca te tai...

n Romania a reintrat deunazi in Guiness Book, nu cu cel mai lung carnat ca altadata, ci cu cel mai anemic miting de strada. Evenimentul s-a consumat la Pitesti, unde pensionarii au tocmit cogeamitea protestul impotriva guvernantilor. S-au inteles ei sa se stranga in fata prefecturii si sa se planga de ciopartirea pensiilor. Initiativa i-a cam speriat pe edilii locali, care au ridicat iute baricade in jurul cladirii si i-au scos din cazarma pe jandarmi. Ce mai, mobilizare de zavera, ca nu cumva bunicele si bunicii stacojii sa darame ordinea de drept. La ora stabilita de dinainte n-a sosit decat un mosnegut, spilcuit si mirat. A catat imprejur, dar degeaba, din sutele de mitingisti anuntate nu era nimeni. Protest de unul singur! In definitiv, de ce-ar fi marsaluit pitestenii de varsta a treia, ca traiesc bine, dara?! Romania ramane pe vecie spatiul solitudinii, al nesolidaritatii lase...

n Primarul Devei, traseist politic din interes penal (de-ar fi sa luam in seama zvonurile!), e un model in judet. Exemplul sau i-a contaminat pe cativa jupanei de comune hunedorene, sase la numar, si toti sapte plecat-au la capitala. La ministrul peste izmene si bocanci, ca ostire nexam, doar niscaiva palcuri de comando trimise in cotropire prin Afganistan si Irak. La Bucuresti, musafirii din batalionul lui Ponta au gustat din delicatesele metropolei, fiind omeniti regeste de iscoada uneperista. Pe la pranz au calcat in lacasul apararii nationale, sfiosi si inocenti, nestiind ce li se pregateste, sanchi! Generalul 'armatei moarte', Oprea, i-a imbiat curtenitor si i-a invitat la popota, unde bucatarii gatisera fasole cu ciolan afumat. Langa farfuriile aburinde si invaluite in arome apetisante, capetenia partidului de stransura le-a fluturat adeziunile la noua formatiune. Haida-de, va imaginati careva ca n-au iscalit hartiile tradarii? Li s-a promis ca satele lor vor geme de fonduri europene, basca siguranta viitorului mandat. Dar argumentul hotarator se afla in farfurie si, zau, tu, cititorule, ai fi avut inima sa refuzi ciolanul afumat? Ca politica, in Romania, se face si se desface la un... ciolan.