Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Săptămăna trecută aminteam că UE, ce este un club de democraţii liberale, se află tot mai mult in competiţie economică (şi nu numai) cu un capitalism autoritarist prevalent in Asia - acest tip de capitalism funcţionănd şi in Federaţia Rusă.
 Globalizarea pieţelor şi noile tehnologii informaţionale şi comunicaţionale accentuează dimensiunea geopolitică a acestei competiţii in măsura in care influenţează ierarhii de putere economică şi de vectori strategici/militari. Iar dacă aşa stau lucrurile inteţegem de ce protecţionismul economic "agită apele" in spaţiul mondial; aici mă refer la transferul de tehnologii (mai ales cele cu apliciaţie militară), reglementări privind participarea capitalului străin (potenţialmente ostil) in diverse industrii şi, nu in ultima instanţă, domeniul energiei.
Energia ocupă tot mai mult din agenda de lucru a Comisiei Europene. Şi in acest cămp vedem căt se poate de bine constrăngeri şi dileme de politică economică, logica pieţelor libere (ce intemeiază filosofia construcţiei economice europene) intrănd in coliziune cu imperative de ordin strategic. Pe de o parte, avem contextul global care acutizează lupta pentru controlul resurselor epuizabile (ţiţei şi gaz natural) şi care nu are cum să lase indiferente guvernele ţărilor mari consumatoare - pentru care siguranţa in aprovizionare este o prioritate strategică. Să amintesc aici că dependenţa de aprovizionarea externă cu petrol şi gaz natural a EU????????? este in creştere. Şi că in ultimii ani Federaţia Rusă nu a ezitat să utilizeze resursa energetică ca "bargaining chip", ca instrument de negociere in diplomaţia sa externă.
Germania, Franţa, Italia, Spania şi alte ţări din UE incearcă, in ultimii ani, să intărească poziţia utilităţilor publice autohtone pe piaţa europeană, ceea ce contravine strategiei de liberalizare a pieţei energiei lansate de Comisia Europeană. Fuziunea Gaz de France-Suez in Franţa, consolidarea operaţiunilor unui EON sau ENI, aşa ceva arată. La Bruxelles se vorbeşte de nevoia de "unbundling" pe piaţa energiei, intre producţie şi distribuţie, pentru a se favoriza concurenţa şi preţuri diminuate pentru consumatori. Un ultim document pregătit de Comisia Europeană şi comentat de comisarul Andris Piebalgs in această direcţie ţinteşte, subliniind totodată nevoia de a proteja reţelele de distribuţie ale UE de ţări terţe.
Dar guvernele naţionale continuă să sprijine companii integrate vertical. Un răspuns la această contradicţie il găsim in raţiuni de ordin strategic, nevoia da a avea siguranţă in aprovizionare şi, mai nou, in controlul reţelelor de distribuţie. Acest obiectiv este urmărit prin negocieri directe cu principalii furnizori de energie din afara Uniunii.
Din păcate, o politică energetică unitară a Uniunii nu există incă şi ţările mari preferă, prin intermediul grupurilor mari naţionale, să ajungă la acorduri pe termen lung cu principalii furnizori (mai ales Federaţia Rusă).
Comisia UE incearcă să pună stavilă ofensivei unor grupuri din Federaţia Rusă (mai ales) şi din alte ţări furnizoare de a pătrunde pe canalele de distribuţie din UE, cerănd reciprocitate - in sensul accesului grupurilor din UE la exploatarea unor cămpuri petrolifere şi gazeifere in Rusia. Problema Comisiei insă este faptul că ţări mari din Uniune nu doresc "să dea vrabia din mănă pe pasărea de pe gard", preferănd aranjamente bilaterale cu Federaţia Rusă. Suntem, deci, la mare distanţă de o strategie energetică autentică a UE. Drept este insă că proiecte precum Nabucco (ce reuneşte OMV, MOL, Botas din Turcia, Bulgargaz şi Transgaz), care urmăreşte să ducă gaz din zona Mării Caspice in Europa centrală, ajută realizarea unei asemenea strategii. De notat este că Comisia Europeană a numit pe Jozias von Aartsen, fost ministru de Externe al Olandei, să se ocupe de acest proiect.
PS. Ilie Şerbănescu are dreptate criticănd poziţia unor oficiali Eon faţă de intenţia autorităţilor romăne de a forma o companie naţională in domeniul energiei. Ne-am săturat să ascultăm predici de la cei care una fac şi alta zic cănd le dictează interesele.
