x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Politică și politicianism sau despre bunul simț ca paradox

0
Autor: Serban Cionoff 04 Noi 2019 - 20:57
Politică și politicianism sau despre bunul simț ca paradox


Să se mai mire  cineva că suntem noi țara care i-a dat literaturii europene și universale pe clasicii literaturii absurdului:Ion Luca Caragiale, Urmuz și Eugene Ionesco? Ei bine,iată că astăzi, cu 240 de voturi pentru și cu un important număr de parlamentari care nu au fost în sală, guvernul Ludovic Orban a fost investit la limită. Na, că era să scriu „guvernul premierului Ludovic Orban”’, dar nu vreau să mint, fiindcă, în fapt, acesta nu este decât tot „un guvern al meu”. Adică al (încă)președintelui Klaus Iohannis.

 Astăzi, 4 noiembrie când este Ziua Internațională a Bunului Simț! Prin bun simț înțelegându-se, de regulă, respectul față de tine însuți și față de ceilalți, respectul pentru adevăr și pentru valoare. O să mă întrebați, poate, ce legătură este,în cazul de față, între aceste două lucruri și eu am să vă răspund că  este o legătură. Dar una de domeniul absurdului!

 Judecați și spuneți și dumneavoastră: despre ce  bun simț putem vorbi atunci când premierul desemnat este încunoștințat, în mod oficial, că în audierile din comisiile parlamentare, trei dintre cei aflați pe lista propunerilor pentru cabinetul pe care urma să îl aducă în fața Legislativului au fost respinși pe motive greu de contestat și, totuși, acest domn se refuză să îi înlocuiască? Nu-i așa că o asemenea situație sfidează regulile elementare de conduită într-un stat democratic și, în acest fel, intră sub incidența logicii absurdului? Cu siguranță că da!

 Doi la mână: despre ce sau cât bun simț putem vorbi atunci când în discursul dinaintea votului primul ministru desemnat aruncă în cârca de-acum  fostului guvern Dăncilă vina pentru faptul că România nu are nici până acum un comisar european? Asta în condițiile în care sunt mult prea bine știute sforăriile și jocurile perverse la care au recurs europarlamentari și alte fețe grele din PNL, ba chiar însuși (încă)președintele Klaus Iohannis, candidatul partidului pentru un nou mandat la Cotroceni, pe lângă influente personaje de la vârful Uniunii Europene pentru ca propunerile transmise de către guvernul legitim al României să nu fie acceptate? Nu-i așa că, și de astă dată, tot de domeniul  absurdului ține și o asemenea situație? Cu siguranță că da!

Trei la mână: despre ce bun simț putem să vorbim în cazul în care, pentru a-ți trece la limită guvernul prin furcile caudine ale Parlamentului tu, partid care te numești și național și liberal, recurgi la cârtițe și la trădători sadea din partidul advers sau din două partide balama:PRO România și ALDE? Nu-i și acesta tot un procedeu care nu are nimic în comun cu bunul simț și, în acest fel, cade tot în zona de referință a absurdului? Ba bine că nu!..

 Asta ca să nu mai discutăm mai multe despre împrejurarea că (încă)președintele Klaus Iohannis- care, prin Constituție ar trebui să fie factor de echilibru în societate- profită și de ocazia pe care i-a oferit-o ceremonia depunerii jurământ ului la Palatul Cotroceni și o transformă într-o grețoasă manifestare propagandistică în care incită, fățiș, la intoleranță și la învrăjbire? Se mai poate numi treaba asta bun simț?Un paradox sau de-a binelea scenariu de teatru absurd?   

Opresc aici exemplele deși, după cum bine își ne putem da seama, enumerarea ar putea continua. Și sunt convins că ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, să existe argumente și dovezi care să mă contrazică.

 Ce-i drept, tot azi, în spațiul public, a apărut o declarație pe care doresc să o salut cu tot respectul bine-meritat. Declarație pe care o consider a fi un salutar mesaj al unui adevărat om politic, mesaj de un enorm bun simț, având o incomensurabilă cotă de adevăr. Este vorba  de mesajul senatorului Șerban Nicolae, din care reiau acest pasaj încărcat de o impresionantă forță ideatică:,,Românii nu ne-au votat ca să-i abandonăm. Nu ne-au ales ca să facem jocuri personale.Nu ne-au cerut să-i aducem la putere pe adversarii noștri și nici să facem meschine calcule politicianiste’’.

 Foarte adevărat, acest mesaj se adresează în mod expres parlamentarilor PSD, dar este la fel de adevărat că el se adresează tuturor parlamentarilor care, indiferent de opțiunile lor politice sau religioase, rămân, în primul rând, bună credință, devotați Interesului Național al României Europene. Oamenilor politici în înțelesul strict al termenului și nu politicianiștilor de duzină. Am făcut, în mod intenționat, această antiteză- oameni politici versus politicianiști- știut fiind faptul că ea i se datorează unui mare cărturar român, filosoful Constantin Rădulescu-Motru. Cel care ne-a învățat că omul politic este preocupat de binele public, în vreme ce politicianistul nu urmărește decât binele personal și al grupului său.

 Nu este ,atunci, tot un paradox, dacă nu chiar ceva de domeniul absurdului, faptul că , tocmai astăzi- 4 noiembrie, Ziua Bunului Simț,niște politicianiști sadea din PNL și cozile lor de topor au sfidat, prin votul lor, acest atât de binevenit apel la bun simț? Deși, dacă ne gândim mai bine, nici nu ar trebui să ne mai mirăm prea tare, atâta vreme cât tot aici, în țara lui Caragiale, Urmuz și Ionesco, un cărturar de ținuta și de valoarea lui Alexandru Paleologu a scris o carte memorabilă care se numește pur și simplu: ,,Bunul simț ca paradox’’.            


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de