x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Politica şi poporul

0
Autor: Petre Roman 05 Iun 2008 - 00:00

"Nu mă duc la vot ca să nu regret mai tîrziu, cum s-a întîmplat de atîtea ori!" Astfel îmi explica un bucureştean, om serios, care ţine un restaurant de cartier foarte frecventat, intenţia lui de a nu merge la vot. Ca el au fost foarte mulţi, aşa cum s-a văzut. Prin urmare, cetăţenii au o experienţă atît de proastă cu politica şi cu politicienii, încît consideră că de acolo şi de la ei nu le poate veni nimic bun, ci doar dezamăgire. Nicăieri nu e impostura mai la ea acasă ca în politică.



"Nu mă duc la vot ca să nu regret mai tîrziu, cum s-a întîmplat de atîtea ori!" Astfel îmi explica un bucureştean, om serios, care ţine un restaurant de cartier foarte frecventat, intenţia lui de a nu merge la vot. Ca el au fost foarte mulţi, aşa cum s-a văzut. Prin urmare, cetăţenii au o experienţă atît de proastă cu politica şi cu politicienii, încît consideră că de acolo şi de la ei nu le poate veni nimic bun, ci doar dezamăgire. Nicăieri nu e impostura mai la ea acasă ca în politică. Un prefăcut şi mincinos fără pereche ne poate spune, în toate ocaziile, cît e el de sincer. Cei care erau adaptaţi perfect şi profitabil sub dictatură, slugarnici chiar fără să fie obligaţi la slugărnicie, declară după 18 ani că "s-au adaptat" şi pozează în eroi ai libertăţii şi luptei anticomuniste.

În uriaşa manipulare a propagandei comuniste "de la popor, pentru popor, prin popor" (evident furată de la Abraham Lincoln), era totuşi un pic mai mult simţ de răspundere şi adevăr decît în de acum ridicolul "să trăiţi bine!".

Cît timp poate supravieţui politica românească prin adaptarea la cel mai mic numitor comun, al comportamentului de şmecherie şi băşcălie? Undeva, în fiinţa noastră spirituală, aceea care ne-a ajutat în atîtea împrejurări să răzbim ca naţiune, se vor afla răspunsul şi atitudinea potrivite pentru alungarea răului ce s-a cuibărit în politică. Un mic exemplu. Sîmbăta trecută mi-a căzut în mînă o culegere de Expresii din popor. Aproape fără să-mi dau seama am început să reţin cîteva dintre ele. Iată ce ar spune zicerile populare despre (mulţi) politicieni: "Aduc apă după ce s-a stins focul", "Se duc cu lopata acolo unde ar trebui să meargă cu judecata", "Cară lemne-n pădure şi apă-n Dunăre", "Fiecare voieşte a avea biserica lui", "Bat cocoşul să facă ouă", "Făgăduiesc marea cu sarea", "Trec pe sec şi strigă: «Mă-nec! Mă-nec!»", "Merg la apă cu măsură, la vin fără măsură", "Sar şi-n spatele dracului pînă trec gîrla", "Fiindcă nu sînt, dau la toţi de veste", "Îşi zic: decît de multe ori puţin mai bine o dată şi mult", "Iau de la toţi şi nimeni de la ei".

Impresia cea mai răspîndită astăzi este aceea a guvernării (generic vorbind) intereselor aflate deasupra poporului.
Politica înseamnă într-adevăr a dobîndi puterea. Dar pentru ce? Pentru a face ceva cu ea în beneficiul oamenilor şi al ţării. Politica este de importanţă capitală pentru destinul fiecăruia dintre noi şi al tuturor împreună. Normalitatea politicii se traduce în crearea bunurilor şi produselor de înalt potenţial (de piaţă, de valoare socială, de cunoaştere, de comunicare), iar nu preluarea negîndită şi manipularea cît mai grăbită a roadelor din munca altora din afara ţării şi "oferite cu dărnicie" românilor prin supermarketuri şi chiar în instituţiile statului. Uniunea Europeană este despre cum România poate prospera la nivelul Europei bunăstării, iar nu despre rămînerea ei într-o stare de perpetuă dependenţă.

Oricîtă lehamite îi stăpîneşte pe români, zicerea "Asta e, n-avem ce face!"  e greşită şi "sună ca dracu’". Credinţa mea în posibilitatea schimbării într-o direcţie favorabilă rămîne aceeaşi, nealterată de semnele urîte ale zilelor noastre. Dincolo de voinţă, în sufletul nostru să nu capitulăm.

P.S. Traian Băsescu se vrea tot mai insistent campionul corului anti-Iliescu. Nu era aşa în martie 1992, cînd i-am propus (ca şi miniştrilor Ion Aurel Stoica, Eugen Dijmărescu, Adrian Severin, Doru Viorel Ursu, Victor Babiuc, Bogdan Duvăz, spre exemplificare) să se alăture moţiunii reformiste "Viitorul – Azi" prezentată şi învingătoare la Convenţia Naţională FSN. A refuzat, spunînd că (citez din memorie): "Nu m-aş angaja împotriva preşedintelui Iliescu ca ministru în funcţie". Cine era "păpuşa" lui Iliescu?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de