x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Politicianul si televizorul

0
Autor: Marius Tucă 02 Oct 2006 - 00:00

La inceputuri confunda usa wc-ului cu usa studioului. Era sfios ca o fata mare, luminile rampei il speriau, microfoanele il inhibau - ii era teama sa nu-l curenteze - , iar cand vedea camerele de luat vederi simtea fiori reci pe sira spinarii.



La inceputuri confunda usa wc-ului cu usa studioului. Era sfios ca o fata mare, luminile rampei il speriau, microfoanele il inhibau - ii era teama sa nu-l curenteze - , iar cand vedea camerele de luat vederi simtea fiori reci pe sira spinarii. Spunea prostii cu nemiluita, dar macar era interesant, era in carne si oase, era viu. Se enerva, nu stia sa raspunda la intrebari, se bloca, ii asudau mainile, avea camasa uda in spate, fruntea sa era in permanenta transpirata. Dar asta se intampla in urma cu mai bine de zece ani, la inceputurile televiziunilor si democratiei noastre. Astazi, politicianul roman este de dimineata pana seara in studiourile de televiziune. Se simte ca la el acasa. E calm, stapan pe sine, stie sa se joace cu camera de luat vederi, se uita in ea doar cand e cazul. Daca e nevoie, vine si cu pernuta de acasa, si-o pune sub poponet, sa fie mai inalt, sa dea bine in cadru. Vorbeste detasat, pune la punct moderatorii si, daca e nevoie, cere si "publicitate". Opriti sonorul si priviti-l: fata lui nu spune nimic. Pare un robot care misca automat buzele si pleoapele, fara sa aiba vreo grimasa, fara sa aiba vreo tresarire, fara sa spuna nimic. Seamana unii cu altii de parca sunt trasi la indigo, de parca sunt clonati. Mesteca aceleasi vorbe, aceleasi expresii, aceleasi banalitati, aceleasi nonraspunsuri. Au invatat in toti acesti ani sa se fofileze, sa se imbrace si nu prea, au invatat sa fie smecheri, dar mai ales au invatat sa spuna nimic. Poti sa-i pici cu ceara si n-ar spune altceva in afara de lectia invatata de acasa. Ceea ce nu stiu ei este ca au murit pe dinafara, poate si pe dinauntru, si nu se mai uita nimeni la ei. Daca ii ai pe ei in studio sau o papusa gonflabila, audienta e aceeasi. Ba, mai mult, ratingul papusii ar fi cu siguranta mai mare. Politicianul roman care apare la televizor le stie pe toate. N-are nelamuriri, n-are dubii, n-are incertitudini, n-are dileme. Are raspuns pentru orice intrebare si poate sa vorbeasca ore in sir despre nimic sau despre orice. Bineinteles fara sa spuna nimic. Ceea ce nu stiu ei si trebuie sa le spuna cineva este faptul ca televizorul la care apar in fiecare zi, de dimineata pana seara, a fost scos de mult din priza.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de