Politicieni – bancomate

Un miliard de lei vechi este suma pentru care un primar în funcţie, cu şanse de a fi reales, este momit să treacă de la PSD la PNL. E un calcul, mult prea blând cred eu, făcut de Adrian Năstase. Patru milioane de euro este suma pentru care candidatul, deocamdată independent, Silviu Prigoană s-ar duce către PDL, incluzând în această sumă şi cheltuielile pentru campanie, stres şi pierderea de vreme pentru mitingurile electorale.

Un miliard de lei vechi este suma pentru care un primar în funcţie, cu şanse de a fi reales, este momit să treacă de la PSD la PNL. E un calcul, mult prea blând cred eu, făcut de Adrian Năstase. Patru milioane de euro este suma pentru care candidatul, deocamdată independent, Silviu Prigoană s-ar duce către PDL, incluzând în această sumă şi cheltuielile pentru campanie, stres şi pierderea de vreme pentru mitingurile electorale.

Şi acestea sunt doar două exemple din multitudinea care ar putea fi oferite acum publicului, pentru a afla că nu noi, alegătorii, avem ceva de zis despre primar sau consilieri, ci ei sunt întâi aleşi, dintr-o grămadă de potenţiali candidaţi, care nu au avut cu ce se lăuda. Nu au avut relaţii, bani, poziţie în partid, sponsori.

Şi cei doi candidaţi ai PSD pentru primăria generală a capitalei îşi ascut săbiile financiare. Vanghelie spune că are bani să-şi susţină o campanie, fără să apeleze la rezerva bugetară a partidului, dar, ca să vezi, nici doctorul Oprescu nu pare lăsat pe tuşă de sponsori generoşi.

În condiţiile în care asistăm şi la fluturarea unei alte cifre: 40 de milioane de euro, pentru 80% din Rapid, pe care i-ar fi dat Fahti Taher omului de afaceri George Copos, chiar că sumele care se opresc la un milion-două de euro pentru primari devin ridicole.

În săraca Românie, plină de copii născuţi cu malformaţii, de persoane bolnave de cancer, de oameni care mor subit pentru că mănâncă şi trăiesc prost, în România grevelor şi a manifestaţiilor pentru 100 RON în plus, există şi cealaltă faţetă, din ce în ce mai vizibilă pentru public, a celor care au pierdut orice contact cu realitatea şi care vorbesc despre milioane de euro ca despre milioane de lei vechi.

Vă daţi seama dacă acum, pentru locale, se învârt bugete de câteva milioane de euro pentru alegerea primarilor de localităţi cu care vom defila până în 2012, atunci pentru baronii de consilii judeţene, parlamentari şi, la anul, pentru preşedinte, ce conturi se vor fi umflând şi dezumflând? De ordinul celor care se vehiculează pentru fotbalişti ori se tranzacţionează acţiunilor unor cluburi de fotbal, cu certitudine.

Numai că, din păcate pentru mediul politic, trebuie să recunoaştem faptul că cel sportiv, cu toate problemele lui, prin comparaţie devine mult mai curat şi transparent. Motivul e cât se poate de simplu: măcar fotbaliştii muncesc de mici pentru a fi selecţionaţi în echipe puternice, în jurul cărora roiesc oameni plictisiţi, dar cu mulţi bani. Iar ei nici nu clamează că vor să salveze România, nu au pretenţia că ar fi providenţiali, nu au pe mână frâiele ţării, iar lipsa lor de inteligenţă şi determinare nu duce la slăbirea monedei naţionale sau la căderea bursei.

Cât despre politicienii cotaţi ca fotbaliştii şi caii pur sânge, cei mai mulţi dintre ei nu au nici un fel de date personale măcar. Nu sunt nici isteţi, nici muncitori, nici întreprinzători, nici fini negociatori într-ale politicii externe. Sunt doar nişte băieţi cu foarte multe frustrări acumulate în timp, care au apucat politica de-un picior şi nu mai vor să-i dea drumul în ruptul capului, până nu se chivernisesc pentru zece generaţii de-acum încolo.

Aşa că, apropo de tonomatele în euro ale lui Traian Băsescu, despre care crede că vorbesc şi cântă la comandă, după cum vrea patronul, ce-ar zice dumnealui dacă ar afla vestea că, şi dacă ar fi aşa cum zice, că sunt oameni care îl critică pentru bani, ce se face cu cei din tagma lui, cu politicienii-bancomat, în care sponsorii introduc cecuri şi golden carduri pentru a vota apoi legi şi a aproba licitaţii în favoarea lor. Care-s mai morali, domnule preşedinte?