Politizarea şi depolitizarea ICR

In spatiul virtual a fost declansat un adevarat taraboi. Initiat de oameni de rea credinta. Si intretinut de foarte multe persoane animate de buna credinta. Si care sunt convinse ca se pune la cale politizarea ICR. De catre USL. Si ca o puzderie de oameni de cultura si artisti de calitate nu vor mai beneficia, de acum incolo, de fonduri de natura sa sustina opera lor. Si sa ii prezinte lumii largi. Care este adevarul? Cine politizeaza si ce?

Ce este, in definitiv, Institutul Cultural Roman? Este un instrument preconizat inca de pe vremea Bratienilor, prin care statul, utilizand bani publici, vine in ajutorul unor artisti. Si a unor oameni de cultura. Ii ajuta financiar sa-si continue opera. Si ii face cunoscuti in tara dar mai ales in lume. ICR s-a aflat, de la infiintare, sub tutela si patronajul a trei institutii prezidentiale. Iliescu, Constantinescu si Basescu. Pana la instaurarea regimului Basescu, nu-mi amintesc sa fi existat vreun scandal notabil legat de activitatea acestei institutii.

De ce s-au schimbat lucrurile in ultimii ani? Din simplul motiv ca ultimul presedinte a ales sa fie jucator. Luptandu-se impotriva adversarilor politici ai PDL si impotriva tuturor institutiilor fundamentale si nefundamentale ale statului, Traian Basescu a aruncat in lupta orice a avut la indemana. Pastrand proportiile, la fel cum a procedat cu DNA, ANAF si ANI, a facut si cu ICR-ul condus de Horia - Roman Patapievici. Si camarila sa. La scurt timp dupa instalarea acestuia in functie, Patapievici a inceput sa-si publice o serie de analize, prin care a luat atitudine politica, atacandu-i pe adversarii politici ai presedintelui Traian Basescu, pe adversarii politici ai regimului patronat de acesta si glorificandu-l pe cel care si-a arogat, in mod extra-neconstitutional, titlul de sef al statului. In scurt timp, cei mai apropiati colaboratori ai domnului Patapievici, platiti si ei din banii publici ai ICR, au procedat la fel. Cel mai notoriu exemplu este al lui Mircea Mihaies, vicepresedintele ICR. Procesul a continuat. Acesti luptatori ideologici au devenit din ce in ce mai numerosi, primilor adaugandu-li-se si beneficiarii unor stipendii ICR. Cum este, de pilda, scriitorul Cartarescu.

De ani de zile, eu, si nu numai eu, acuz conducerea ICR ca s-a prostituat politic, compromitand scopurile acestei institutii. Si nu numai politic. Ci si estetic. Si etic. Pe banii contribuabililor romani, au fost publicate, in lume, carti ale lui Cartarescu sau Patapievici, in care acestia batjocoresc poporul roman si istoria sa. Cazurile sunt notorii. La fel au fost organizate expozitii, care au starnit un urias scandal international, care au excelat prin mesaje pornografice si naziste. Pentru aceste acte, prin care a fost compromisa imaginea Romaniei, imaginea poporului roman si a culturii si artei acestuia, nu a fost nimeni tras la raspundere. Nici presedintele, sub al carui patronaj functioneaza ICR, nu a suflat un cuvant. Pentru ca ICR l-a slujit. A facut parte din arsenalul ideologic al acestuia.

ICR este scos din subordonarea presedintelui - jucator. Care a fost tot timpul angajat politic. Si nu dezangajat, cum scrie in Constitutie. Si a trecut in subordinea Parlamentului. Care reprezinta toate partidele si toate tendintele politice. Cei care tipa, repeta, cu rea credinta, istoria drobului de sare.
Sursa: CorectNews