x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pomana statului nu ingraşă

3
Autor: Ionuț Bălan 30 Aug 2007 - 00:00

Banii risipiţi acum de la buget sunt efectiv un furt de la generaţiile următoare.



Banii risipiţi acum de la buget sunt efectiv un furt de la generaţiile următoare.

Subvenţiile de astăzi stau la baza mişcărilor sociale din viitor? Răspunsul poate fi şi nu. Atunci cănd subvenţiile se materializează in investiţii sau in capitalizare.


Din păcate, in cele mai multe cazuri, subvenţiile nu generează dezvoltare, ci intreţin consumul. Nu rămăne decăt să vină scadenţele pentru nivelul de trai umflat artificial şi apar şi grevele şi protestele.


Totuşi, ce e rău in a creşte bunăstarea cu ajutoare de la buget? Iată ce: subvenţiile măresc deficitul. Urmează, invariabil, creşterea taxelor şi impozitelor, apoi statul se pomeneşte că a scăzut colectarea, apelează la credite, iar cănd dobănzile şi scadenţele se acumulează, nu mai rămăn bani pentru continuarea subvenţiilor. Şi atunci incep mişcările sociale, grevele, protestele, fiindcă e uşor să dai cuiva un "drept", dar e greu să i-l iei inapoi. Iar istoria a demonstrat căt de repede se obişnuiesc oamenii cu subvenţiile, căt de firesc li se pare, după puţină vreme, să primească ajutorul ca pe ceva care li se cuvine. E foarte simplu să sporeşti cheltuielile bugetare, vor fi destui care vor bani, numai că atunci cănd incepi să retragi alocaţiile, oamenii consideră că li se ia un drept căştigat şi le sunt deturnate aşteptările. Unul işi plănuia să-şi schimbe maşina, altul să-şi construiască o casă, ceea ce, brusc, nu se va mai intămpla.


Exemplul perfect sunt statele vechii Uniuni Europene, care au subvenţionat decenii la rănd agricultura, sporind astfel bunăstarea generală cu ajutorul alimentelor ieftine. Acum, in plin război economic cu americanii, vest-europenii işi dau seama că subvenţiile enorme pentru fermieri anulează potenţialul de dezvoltare generat de ramurile economice care reuşesc să fie performante pe cont propriu, fără sprijin.


Ce legătură are asta cu noi? Greşeala fundamentală care apropie Romănia de bogaţii din UE, intr-un fel care a fost prea puţin luat in considerare pănă acum, este că s-au corelat cheltuielile cu necesităţile şi nu cu posibilităţile de finanţare. Dar nuanţele erorii diferă. Intr-o ţară bogată, pericolul subvenţiilor constă doar in incetinirea dezvoltării. In sărăcia noastră, subvenţiile au efect de recul - prelungesc necazurile şi la generaţiile viitoare.


Intr-o ţară ca Romănia, imprumuturile nu grevează potenţialul viitorului in scopul nobil al dezvoltării, ci pentru corectarea erorilor trecutului: mascarea şomajului, pensionările anticipate, munca in zadar. Oare oamenii n-ar fi ajuns la nivelul de trai actual şi prin mijloace naturale, fără subvenţii şi alte ajutoare?


Cu siguranţă că da, chiar dacă ar fi durat mai mult. Intrebarea este cum ar mai fi ajuns la putere cei care promit bunăstarea peste noapte?!


Originea asemănării dintre Romănia şi bătrănele doamne comunitare este aşadar politicianismul. Interesul personal, de grup sau de partid se reflectă in economie prin redistribuire. Paradoxal, Romănia e la fel ca Franţa, fiindcă ne leagă aceeaşi problemă: incetineala reformei. Diferenţa este numai că ei au destulă bogăţie in cămară, pe cănd noi, săraci şi disperaţi, "deturnăm" bani de la generaţiile viitoare.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de