Ponta doarme cu Coabitatul în brațe. De ce și Parlamentul?

Băsescu tinde să-și depășească propriile recorduri. Recorduri în materie de terfelit Constituția, jucat statul de drept în picioare, de insultat, până la urmă, poporul român. Face cea mai grețoasă declarație legată de subordonarea intereselor majore ale unei țări care are numeroase și adânci dificultăți, de bâzdâcurile Afroditei lui. Declară că a fost aproape un deceniu de președinție nu doar membru al unui partid, ci conducător direct al acestuia, sfidând regula numărul unu a statutului de „șef de stat”. Întâlnind primul semn de subordonare de la un partid de vasali, trece fățiș la distrugerea lui. Pune temelie - unde? - în cancelariile de la Cotroceni, unei noi formațiuni politice care e proprietatea fiică-sii. Respinge numirile democratice, prin concurs și selecție transparentă, a șefilor parchetelor, ceea ce o determină pe mult prea molcoma Pivniceru să se retragă înspăimântată și scârbită și-și plantează din nou, n-am nici-o îndoială că va reuși, Morarii și Kovesii lui. Niciodată, nici înaintea primei, nici înaintea celei de a doua suspendări, Traian Băsescu n-a comis, cu o asemenea densitate și viteză, atâtea încălcări ale regulilor sfinte ale unei democrații. Mutați într-un stat tribal, ce facem? Ne comportăm cu belciug în nas și dansăm la sunetul tobelor care vin de sub palmierul șefului de trib.  Ce fac Ponta, ca șef al Guvernului, și Parlamentul, cu o colosală majoritate care ar putea decide într-un ceas orice, inclusiv demiterea pentru înaltă trădare – există îndestulătoare argumente – a impostorului? Nu fac nimic. Ce face viteazul Ponta? L-a contrat destul înaintea alegerilor pe arendașul din Deal. Ostenit, s-a dat la o coabitare de tango lejer. Era un banc, nu e așa deocheat, poate fi spus, care se brodește pe contrele astea politice, aproape duioase. Doi soți sunt prinși în pădure de bandiți. Soțul e legat de un copac, iar soția este violată de banditul șef și apoi de ceilalți, adică de camarilă. Ajunși acasă soțul se arată distrus sufletește. Înțeleg că pe mine m-au bătut și legat de copac. Înțeleg că pe tine te-au violat, n-aveai cum te împotrivi. Dar să dai tu draga mea, contre, asta m-a durut mai rău ca bătaia. Păi, zice netulburată femeia, ce vroiai să fiu de acord cu nenorociții ăia? Nu știu cum dracu, dar contrele lui Ponta, dispus acum la un nou compromis, adică să-l lase pe Băsescu să pună șefii parchetelor, prefăcându-se că se împotrivește, dar, asta e, nu te poți pune cu bestia, seamănă cu ale femeii din pădure.

Mulți, din ce ce în ce mai mulți vorbesc și scriu despre un blat. În fotbal blatul e când noi, în tribune, ne rupem cămășile de emoție, scandăm, dorim victoria alor noștri, iar ai noștri au vândut de la vestiare meciul iar noi asistăm ca dobitocii la o mascaradă. Îl avertizez pe Ponta că politica, în ciuda a ceea ce se zice, nu e neapărat curvă. Marile gesturi ale politicienilor patrioți, rămași în istorie, sunt ale unor oameni demni și curajoși. Poți intra frumos în politică și poți ieși repede și urât. Nici nu știi cât de iute apun stelele norocului. L-ai relegitimat, prin fiecare gest al tău, pe satrap iar el face ce a știut mereu și acum face chiar mai mult decât atât. Ne calcă pe noi în picioare iar ție, la momentul potrivit, îți va da lovitura de grație. Pentru ce ți se va întâmpla ție începe să nu-mi mai pară rău.