x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Poporul" domnului Tariceanu

0
Autor: Adrian Năstase 21 Iul 2005 - 00:00
"Poporul" domnului Tariceanu


«Poporul» domnului Tariceanu nu exista. Sau incape lejer intr-un Citroen, intr-un elicopter, in acele structuri mecanice pe care premierul a dovedit ca le poate, totusi, conduce.

Din ratiuni de ordin istoric, si saptamana aceasta voi analiza o parte din discursul public al domnului Calin Popescu Tariceanu. Nu e o optiune, e ceva inevitabil. Domnia sa a lansat in politica romaneasca zona crepusculara, liberalismul hitchcockian, suspansul continuu, stilul gotic fara catedrale. Cetateanul se intreaba in fiecare dimineata daca mai are prim-ministru, pentru ca nu stie pe cine trebuie sa invoce atunci cand plateste lumina, caldura, benzina si impozitele "reduse" pana la exterminarea platitorilor. Partidul lui se intreaba in fiecare ceas daca mai e la guvernare sau in opozitie. Portarul de la guvern se intreaba zi de zi daca trebuie sa-l salute sau sa-i ceara buletinul. Doar Europa nu se mai intreaba nimic. Ea este, din nefericire, lamurita.

Cand a lansat toata aceasta tenebroasa actiune, domnul Tariceanu a invocat doua zeitati la care se inchina: reforma absoluta si poporul roman. Pe prima am incercat sa o analizam saptamana trecuta, raspunzand timid la intrebarea "care reforma?" Saptamana asta vine randul altei interogatii necesare: care e "poporul" domnului Tariceanu?

Asa a spus: daca "poporul meu" trebuie sa suporte asemenea atacuri si umilinte din partea Curtii Constitutionale, sunt nevoit sa demisionez! Dar din cine se compune acest popor? Pentru cine a guvernat premierul?

Eliminam, de la bun inceput, cateva categorii sociale sacrificate chiar din campania electorala. Guvernul oranj a aruncat peste bord, programatic, pensionarii si taranii. Le-a spus si lor "sa traiti bine!" dar mai mult ca un fel de salut de despartire. Pe urma au disparut medicamentele, banii, subventiile.

Guvernul Tariceanu nu a guvernat nici pentru bugetari. Le-a inghetat tot ce putea sa le inghete, de la angajari si salarii pana la rotile trenurilor, lipite saptamani in sir de calea ferata. In cel mai greu an din punct de vedere climateric nu a existat o guvernare nici pentru sinistrati. Nu erau in calcule, au incurcat lucrurile si premierul s-a ratoit la ei.

Bun, e un guvern de dreapta. Dar nu a guvernat nici pentru intreprinzatori, fie ei mici, mijlocii, inelari sau mari. Haosul taxelor si impozitelor a impus deruta in fiecare evidenta contabila. Haosul ideii de anticipate a fugarit investitiile. Proprietarii imobilelor nationalizate protesteaza inutil impotriva deja legiferatului Fond Proprietatea. Iar indepartarea integrarii europene cu cel putin un an, ar putea face rau pe mai departe, oprind la frontiere peste doua miliarde de dolari, ca pe un individ dubios si fara acte in regula.

Culmea culmilor, Tariceanu nu a guvernat nici pentru presedinte, din moment ce acesta din urma considera Curtea Constitutionala un pilon al statului de drept, iar premierul dorea sa darame pilonul. "Poporul" domnului Tariceanu nu exista. Sau incape lejer intr-un CitroIn, intr-un elicopter, in acele structuri mecanice pe care premierul a dovedit ca le poate, totusi, conduce. Atunci cand e vorba despre o tara adevarata, problema se pune altfel. Marele mecanic se sperie si, intr-un gest de neputinta, ridica mainile de pe volan. Este tragic, pentru ca noi trebuia sa fim la viteza maxima.

P.S. O informatie de ultim moment ne spune ca premierul Tariceanu nu-si mai da demisia! A tras frana de mana atat de brusc, incat au sarit toate airbagurile. In felul acesta, prin fereastra, nu se mai vad, din fericire, nenorocirile din tara.
Citeşte mai multe despre:   tariceanu,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de