x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Populaţia e macrostabilă

0
Autor: Ionuț Bălan 09 Iul 2018 - 07:13
Populaţia e macrostabilă


La noi se plătesc accize la fel ca-n UE şi taxe pe proprietate, dar nici lefurile şi  nici datoria publică nu-s ca acolo. De ce am adus în discuţie salariile şi datoria guvernamentală? Fiindcă veniturile-s mici şi pentru că sunt erodate de taxe. Ceea ce-i permite statului să se împrumute mai puţin. Până se ajunge ca datoria publică să fie mai redusă decât cea a menajelor. Şi asta se numeşte macrostabilitate. 

Totuşi ratingul suveran este mai bun decât cel al familiilor, statul e mai puţin riscant şi se împrumută în mai mică măsură. Reiese că ar trebui să scadă impozitele pentru a se stabili relaţia corectă. Statul, mai puţin riscant, să se îndatoreze mai mult şi famiilile mai puţin.

Pentru că impunerile fiscale când devin mai mari constrâng populaţia să compenseze povara cu credit. Iată de ce trebuie să se micşoreze, deoarece oamenii politici trebuie să fie educaţi şi responsabili. Altfel, ei generează riscuri sistemice. 

Ceea ce merită subliniat e că după readucerea TVA la nivelul de la care crescuse era necesar ca binevenita corecție să vină împreună cu recunoaşterea publică a erorii, ca la restitutio in integrum, la fel şi tăierea salariilor.

Iar fiindcă vorbim de TVA trebuie reiterat că era necesar să scadă în paralel cu mărirea ofertei. Oare de ce se discută insistent doar de cererea agregată?

Când se pomenește de ea, ar trebuie să se adauge că politica fiscală are posibilitatea să controleze consumul, adică să-l micșoreze, cu ajutorul impozitelor explicite, iar politica monetară a celor implicite (inflația). Și mai departe toată lumea e fericită că s-a ajustat consumul la nivelul ofertei și toți își construiesc discursul pe baza cererii, deși guvernul ar trebui să gândească în termeni de stimulare a ofertei și a productivității, nu a reprimării cererii.

Concluzia? Politicile monetare şi fiscale, care gestionează cererea agregată, sunt instrumente ce administreze sărăcia. Şi românii nu de aşa ceva au nevoie, ci de supraofertă de bunuri și de piețe.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de