x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Porţii de sentimente

0
Autor: Tudor Octavian 10 Feb 2011 - 19:34

La unele adevăruri, care ţi-ar fi de mult folos la tinereţe, ajungi târziu, când nu mai slujesc la nimic. Uneori, acestea îţi sunt confirmate de per­soane de aceeaşi vârstă. Oameni cu care schimbi întâm­plător câteva cuvinte, nu de  apropiaţi. Una dintre cucoanele care îşi dau cu părerea, nu importă pe ce subiect, declara într-o emisiune tv de seară că-l adora cândva pe Băsescu, dar că acum nu-l mai iubea. Îl detesta. De unde atâta  dragoste? S-a întrebat cu glas tare un domn care, ca şi mine, urmărea de un minut delirul femeii. Şi tot el a mai zis: De unde atâta ură?

Intuind cumva c-ar fi vrut să fie mai explicit, am intrat în dialog. Am zis că aşa-s unele doamne între două vârste, mai repezite. N-au sentimente de cumpănă. Ori iubesc, ori urăsc. Ştiţi, a zis dânsul, nici nu iubim, nici nu urâm cât ne place să credem. Mai întâi, că nu putem măsura şi nici compara ce simţim. Suntem convinşi că trăim un maximum de iubire, şi nu e decât o svâcnire, o tresărire.

Conversaţiile incidentale cu necunoscuţi în etate au o particu­laritate: aceştia nu comunică, ci se destăinuie. Zic lucruri pe care nu mai au  cui să le spună. Vorbesc fără să se aştepte la un ecou. Dacă sunt înţeleşi, e bine. Dacă nu, iarăşi e bine. Da, i-am zis, m-am gândit şi eu la  asta. Ni se dau de la natură nişte porţii de sentimente. Avem nişte depozite, care cu timpul se golesc. Îţi iroseşti toată disponibilitatea pentru iubire până la 30 de ani. Şi apoi eşti gol.

Discuţia s-a oprit aici, însă chestiunea m-a urmărit. Trăirile au un sport biologic. Ceva înăun­tru nostru oboseşte, se scurtează, se termină.

Sentimentele comportă probabil şi un antrenament. Unde e antrenament, e şi un control. Cine se mani­festă dezordonat, cine trece repede de la o stare la alta nu probează un plus de simţăminte. Dimpotrivă. În re­zervele afective ale repeziţilor nu operează nici o regulă. Râsul e amestecat cu plânsul. Politicienii speculează disfuncţiile sentimentale din familie sau din grup şi re­orientează trăirile individului înspre ei.

Că omul se naşte cu nişte depozite afective, o dovedeşte chiar nevoia de a le descărca. Cine iubeşte de la distanţă persoane publice o face pentru că nu reuşeşte să-şi revese putinţa de a iubi aproapele, fiinţele din preajmă.

Persoanele care declară că au iubit personalităţi ale politicii sau ale showbizului şi s-au vindecat trebuie bănuite de o altă orientare confuză sau exagerată a trăirilor. Şi admiraţia pentru oamenii politici e prea mult. Sunt mult prea schimbători ca să fie onoraţi cu o constanţă afectivă.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de