x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Porumboiu de mai multe ori

0
Autor: Cristina Bazavan 06 Iun 2009 - 00:00

Mă enervează foarte tare când colegii mei de breaslă scriu titluri cu trimiteri la fotbal despre regizorul Corneliu Porumboiu. Ştiu că în România, fotbalul e mai important decât orice altceva, ştiu şi că tatăl lui Corneliu e un domn important şi în fotbal, şi în business, şi în business-ul cu fotbal. Dar fiul şi-a câştigat de foarte multă vreme statut independent, plus că nu are treabă cu fotbalul, ca să nu mai spun că oriunde în altă parte în lumea asta Corneliu e mai cunoscut decât tatăl lui.



Dar nimeni nu e profet în ţara lui.

Luni, la Gala Unicef, Corneliu Porumboiu era unul dintre invitaţii speciali care răspundeau la telefon pentru cei care voiau să facă donaţii. Organizatorii îl aşezaseră pe ultimul rând al meselor cu telefoane, într-un colţ, sub una din scările din holul televiziunii. Împărţea telefonul cu o doamnă brunetă şi, cum în tronsonul în care el a răspuns la telefoane, nu au fost solicitări extrem de multe, Corneliu aştepta panoramând cu privirea întreaga adunare. Preţ de o oră cât am împărţit aceeaşi sală şi acelaşi rând de telefoane, nimeni nu i-a adresat nici un cuvânt. Era poate cel mai premiat om al momentului, dar camerele de luat vederi, microfoanele prezentatorilor, sau amabilităţile celor din jur, nu şi-au găsit drumul înspre el. "Ar trebui să-l felicite toată lumea", mi-a spus Silviu Petcu de la Divertis cu care împărţeam un telefon, în partea opusă a sălii. Habar nu am de ce nu aveau curaj să se apropie de el. Erau însă felicitaţi şi li se strângeau mâinile cu curtoazie, politicienii aflaţi perpetuu în campanie electorală.

Joi, la Cluj, filmul "Poliţist, Adjectiv", care tocmai ce i-a mai adus un premiu la Cannes lui Corneliu Porumboiu, era atracţia zilei. Intra în competiţie, urma să fie vizionat într-o sală cu mai puţin de 1.000 de locuri, iar un bilet la proiecţia filmului lui era mai greu de obţinut decât o cină cu Madonna la o terasă bucureşteană. În prima parte a zilei, într-o acţiune paralelă cu festivalul, pentru promovarea unei producţii HBO s-a organizat un meci de fotbal: echipa homeless-ilor faţă în faţă cu echipa actorilor. Cum a fost prezent şi Corneliu Porumboiu, televiziunile l-au întrebat despre... tatăl lui. Nimic despre munca lui, nimic despre succesul la public pe care-l are filmul lui.

N-am însă nici o îndoială că publicul, în legea lui, după bunul lui simţ, îl va răsplăti pentru munca şi talentul lui.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de