Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vasluienii şi-au tras fotbalist de naţională. L-au achiziţionat pe hondurianul Carlos Costly, fotbalist calificat cu reprezentativa ţării sale la turneul final al CM din Africa de Sud. Preţul tranzacţiei a fost unul de criză, deoarece Costly se afla în ultimele şase luni de contract cu polonezii de la GKS Belchatow. Mişcarea a primit repede calificativul de lovitură pe piaţa transferurilor. Bineînţeles că respectiva catalogare nu a avut cumva în vedere raportul dintre preţ şi valoarea jucătorului, deşi acesta are în palmares 38 de meciuri la naţionala Hondurasului şi 18 goluri marcate. Nu se băşică românaşul la astfel de amănunte nesemnificative în opinia sa. Dar când spui că Porumboiu l-a călcat din nou în picioare pe Gigi Becali, când aprinzi fitilul loviturii sub centură pe care Vasluiul i-ar fi aplicat-o Stelei prin această mişcare şi, pe deasupra, mai faci şi afirmaţia că noua achiziţie a moldovenilor a făcut instrucţie cu steliştii, ai împachetat rahatul în ambalaj de ciocolată. Iar bibanii o fură cu plută cu tot. În fapt, Costly a făcut "instrucţie" cu Steaua marcându-i două goluri într-un meci care nu s-a jucat. Nu s-a jucat pe bune. Este vorba doar despre un amical pe care Steaua şi Belchatow l-au disputat într-un stagiu de pregătire pe vremea când Hagi era antrenor în Ghencea. Apoi, Porumboiu şi Becali, Vasluiul şi Steaua nu s-au aflat în concurenţă directă pentru semnarea hondurianului. Bucureştenii l-au vrut pe Carlos acum vreo doi ani, iar vasluienii l-au cumpărat ieri.
Intriga ţesută prin anularea distanţelor în timp care separă evenimentele cu pricina vinde subiectul şi nici nu dăunează grav fotbalului. Mai grav mi se pare altceva. Rămânând noi prea atenţi la imaginarul război dintre Porumboiu şi Becali, nu mai observăm cum patronul Stelei devine victimă de-adevăratelea în tranşeele propriei existenţe. Gigi Becali face ce face şi îşi cotonogeşte pe proprie răspundere interesele.
Viitoarele realizări ale lui Costly la Vaslui sunt aşteptate cu justificată speranţă, dar nu sunt o certitudine. Este cert însă că plecarea lui Ghionea de la Steaua prejudiciază valoarea de ansamblu a lotului. Sigur, pot fi şi voci care să afirme că plecarea lui Sorin nu reprezintă mare pagubă-n ciuperci, că nu o fi Ghionea cine ştie ce sculă de basculă ca fotbalist şi, în consecinţă, transferul său la FC Rostov nu reclamă prea mari regrete. Exprimarea unor astfel de opinii n-ar fi fost considerată tocmai aiurea pe vremea când în centrul apărării steliste evoluau Rădoi şi Goian. Dar a plecat Rădoi şi a lăsat suveranitatea în apărare pe umerii lui Goian. A plecat Goian şi a rămas căpitan de echipă Ghionea. A plecat Rada, pleacă Ghionea şi ce urmează? Va fi avansat Baciu din postura de rezervă în aceea de căprar al apărării?
Din sarabanda plecărilor de la Steaua şi a pasării forţate a responsabilităţilor se mai poate trage o concluzie. Urcarea unor fotbalişti stelişti, rând pe rând, în ierarhia valorică a echipei nu s-a bazat exclusiv pe calitatea prestaţiilor de care aceştia s-ar fi făcut vinovaţi. Ascensiunea lor a fost favorizată mai degrabă de conjunctură, de faptul că plecările unor fotbalişti nu au fost compensate prin achiziţionarea unor înlocuitori de aceeaşi valoare. Iar continuarea acestei maniere de lucru ameninţă cu un deznodământ trist pentru suporterii stelişti. Stoichiţă este un meseriaş bun. Dar nu e fachir.
