x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Poveşti cu tablouri

0
Autor: Tudor Octavian 09 Iul 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Dacă noi, bărbaţii, n-am fi atît de ipocriţi, am recunoaşte că un "Nud", oricît de bine ar fi pictat, e mai întîi o femeie goală şi abia după aceea o chestiune artistică. Domnule – mi-a zis un bărbat cu posibilităţi materiale – vreau să cumpăr un tablou dintr-o consignaţie. Dar, mă înţelegi matale, e un nud cu toate alea din belşug. Dacă nu-i ofer nevesti-mii o poveste tîmpită, ceva cu pictorul îndrăgostit nebuneşte de modelul său, ca să aibă ce să le spună prietenelor ei, iar ele să ofteze şi să dea ochii peste cap, nu pot să-l ţin pe perete. Nu trebuie să te simţi jignit. Îmi inventezi povestea şi o să te plătesc.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Dacă noi, bărbaţii, n-am fi atît de ipocriţi, am recunoaşte că un "Nud", oricît de bine ar fi pictat, e mai întîi o femeie goală şi abia după aceea o chestiune artistică. Domnule – mi-a zis un bărbat cu posibilităţi materiale – vreau să cumpăr un tablou dintr-o consignaţie. Dar, mă înţelegi matale, e un nud cu toate alea din belşug. Dacă nu-i ofer nevesti-mii o poveste tîmpită, ceva cu pictorul îndrăgostit nebuneşte de modelul său, ca să aibă ce să le spună prietenelor ei, iar ele să ofteze şi să dea ochii peste cap, nu pot să-l ţin pe perete. Nu trebuie să te simţi jignit. Îmi inventezi povestea şi o să te plătesc.

Cînd sînt plătit pentru o muncă de-a mea nu mă simt niciodată jignit. Sigur, aş prefera să scriu numai istorioare rafinate şi credibile, dar şi tîmpeniile au farmecul lor. I-am întocmit amatorului de "Nud"-uri cu toate alea din belşug şi la vedere o variantă ialomiţeană la "Dama cu camelii". Pictorul, carevasăzică, iubeşte o ofticoasă, aceasta moare, iar artistul, profund neconsolat, n-o mai pictează goală, ci în chip de fecioară Preacurată în biserica din Adunaţii Copăceni.

A mers, mi-a zis la telefon plin de entuziasm domnul cu posibilităţi materiale, iar dacă ne înţelegem pe termen lung, aş vrea să cumpăr şi un peisaj. Mor după apusuri de soare şi chestii din astea.

Dacă mi-ar fi spus de la început că vrea să cumpere şi un peisaj, legam poveştile între ele. Ca să-mi vină inspiraţia, am fost nevoit să dublez suma şi abia după ce domnul a spus că financiar totul e în regulă am îmbogăţit tîmpenia de bază cu o variantă ilfoveană la "Tristan şi Isolda". Ofticoasa obişnuieşte să cutreiere apusurile de soare despuiată, fapt care nu înseamnă că-şi înşală bărbatul cu un pictor, ci că îşi lasă spiritul să cutreiere liber nemărginirea.

Poate că treaba cu nemărginirea e niţel exagerată, i-am zis clientului meu. Dar o să meargă, dacă, după ce cutreieră cîteva ceasuri nemărginirea, în vreme ce bărbatu-su asudă la Minister, cutreieră şi cîteva biserici. Îi dăm artistului ocazia să se cureţe de păcatele lui lumeşti pictînd-o ca Preacurata.

A mers şi de data asta la fix, mi-a zis la telefon, cu un glas de om care a descoperit Calea Dreaptă, generosul meu colecţionar de poveşti cu pictori. Să le fi văzut pe snoabele nevesti-mii cum o ascultau cu sufletul la gură! Asta e tactica, să le dăm numai poveşti cum se visează ele. Cu dragoste, cu soţi ingraţi, care trebuie înşelaţi romantic şi cu pocăinţi rezonabile. Apropo, am găsit semnat de acelaşi pictor un tablouaş cu o căsuţă de la ţară. Dacă nu-l cumpăr, o să sufăr. Dar ce mă fac cu nevastă-mea, că-i plac numai vilele şi castelele? Păi – am zis eu – o să fie căsuţa unde se întîlneau artistul cu ofticoasa, după ce aceasta obosea cutreierînd nemărginirea. O variantă dîmboviţeană la "Romeo şi Julieta". Artistul află că iubita sa e pe moarte şi vrea să se arunce într-o fîntînă. Numai că fîntîna n-are apă şi scapă cu viaţă.Mda, a făcut clientul meu ocazional, dar de ce în fîntînă? Să se arunce înaintea trenului.

Tabloul cu fîntîna – i-am zis – îl am eu. Vi-l cedez, pentru o sumă decentă. Trenuri şi automobile n-a pictat. Plătiţi doar fîntîna, povestea v-o dau gratis. Iar dacă vă plac atît de mult lucrările artistului, am, semnată şi datată şi o variantă scurtă la "Război şi pace". Una prahoveană. O încăierare într-o cîrciumă din Ploieşti. E cîrciuma unde a venit pe lume modelul preferat al artistului.

Perfect, a zis clientul. Cumpăr. Dar ştiţi, nevastă-mea nu citeşte "Război şi pace". Să găsim altă carte, la vreo sută de pagini maximum. Şi fără război. Numai pace şi dragoste. Multă, multă dragoste.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de