x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Povestitorul

0
Autor: Tudor Octavian 14 Mai 2009 - 00:00

Când domnul Nae începea să povestească în felul său, comic, cum s-a dus el şi s-a întors în aceeaşi zi din Polonia şi toată lumea se tăvălea pe jos de râs, doamna Nae pleca în bucătărie şi-şi făcea de lucru la sendvişuri şi la fripturi cu gazda.



Domnul Nae era invitat cu soţia la onomastici şi chiar la parastase, pentru că îi distra pe oaspeţi cu povestea aceea din Polonia. Oamenii o ştiau, fiindcă toate petrecerile şi evenimentele mai triste aveau loc în cartier, dar le plăcea cum o istorisea domnul Nae. Acasă, doamna Nae îi reproşa că minţea, că povestea de fiecare dată altfel.

Şi ce dacă, răspundea domnul Nae, important e să ne simţim bine. Dar e altceva, se revolta doamna Nae. E altă poveste. Trebuie să spui exact cum a fost, de ce să minţi. Nu mint, zicea domnul Nae, povestesc. Doamna Nae simţea că nu mai suportă şi la un moment dat s-a gândit să divorţeze. Ar fi fost să se facă de ruşine. Cine se mai desparte la şaptezeci de ani?

Uneori, când nu primeau invitaţii la petreceri, domnul Nae se ducea în parc şi-şi făcea damblaua, povestindu-le pensionarilor de pe băncile din aleea principală ciudata sa călătorie în Polonia. Doamna Nae ieşea în balcon şi se enerva, închipuindu-şi ce le spunea domnul Nae pensionarilor şi cum se muta el de la o bancă la alta, ca să poată povesti din nou aceleaşi şi aceleaşi întâmplări, dar modificate. E drept, mai pline de haz, însă atât de diferite de la o relatare la alta că numai doamna Nae ar fi putut să confirme:

Da, mă, oameni buni, e vorba tot de chestia aia pe care Nae v-a mai povestit-o de o mie de ori. Eu mor, dac-o mai ascult încă odată, iar voi râdeţi ca proştii! S-a dat lumea cu fundu-n sus!

Pe domnul Nae, supărarea soţiei părea să-l stârnească, să-l inspire. O dată zici că ai căzut din tren pe fereastră în cap, îl bombănea doamna Nae, altădată că ţi-ai scrântit doar o mână. Acuşi spui că basarabeanca aia cu pepeni galbeni în braţe semăna cu o femeie cu patru ţâţe, acuşi că părea să aibă şase. Eu aşa cred că trebuie să povestească omul, ce-a fost cu adevărat, nu tot ce-i vine lui să mintă.

Doamna Nae nu mai stătea să asculte răspunsul soţului. Îşi făcea de lucru în bucătărie. Din păcate, răspunsul îi suna în cap ca şi când l-ar fi auzit aievea: Şi ce dacă! Doamna Nae n-ar fi putut să spună ce-o irita mai tare: faptul că domnul Nae spunea mereu altă poveste, oarecum la fel şi totuşi alta, sau acest "Şi ce dacă!",
pe care domnul Nae l-a zis pentru prima oară la nunta lor şi apoi zilnic, fie că era cazul, fie că nu.

După o petrecere, în care povestirea cu drumul său dus-întors în Polonia s-a bucurat de un succes monstru, toţi invitaţii la botez înnecându-se de râs, iar doamna Nae şi-a potolit dracii tăind în bucătărie cu ură pâinea pentru sendvişuri în felii mici, cei doi s-au întors acasă de parcă ar fi fost nişte străini. Ascultă, a zis doamna Nae, în timp ce descuia uşa apartamentului, dar când ai fost matale, Nae, în Polonia? Ia stai, ia stai, mincinosule, care îţi baţi joc de oameni. Tu n-ai fost niciodată în Polonia!

Domnul Nae s-a uitat cu multă înţelegere la doamna Nae şi a zis doar atât: Şi ce dacă!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   domnul,   doamna

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de