Prăbuşirea Aviaţiei Militare

Bătrânele MIG-uri nu mai pot fi învinuite că ne ucid piloţii. Faptul că sunt "expirate" şi că inginerii Forţelor Aeriene le cârpesc aşa cum pot pentru încă şi încă un zbor este de notorietate. Există rapoarte peste rapoarte adresate Parlamentului, Guvernului, Preşedinţiei, iar toate indică starea dezastruoasă a Forţelor Aeriene. Soluţia era simplă: înlocuirea flotei cu un tip nou de avion de luptă. În perioada boom-ului economic nu se putea susţine că nu sunt bani, dar au primat războaiele subterane între grupuri de politicieni şi oameni de afaceri. Au avut întâietate negocierile pentru comisioane şi scuipăturile reciproce pe tema contractelor offset, inerente unei achiziţii de miliarde de euro.

În termeni politicianişti de duzină s-a spus că ţara nu se apucă să achiziţioneze supersonice, că astfel ar fi afundată în datorii şi că prioritate au cei mulţi, care, nu-i aşa, n-au ce mânca. Ar fi trebuit să ne ardă de avioane şi politicienii şi guvernanţii noştri să se zbată să creeze locuri de muncă aici.
Ar fi trebuit să se bată pentru transfer de tehnologie, care ar fi dat un suflu nou firmelor, institutelor de cercetare şi universităţilor. Dar a fost mult mai simplu şi cu rezultate instant alocarea de fonduri pentru achiziţionarea de maşini de lux şi mobilier pentru instituţiile statului şi, astfel, plata sponsorilor de partid sau creşterea peste măsură a aparatului guvernamental.

Nu mai putem vorbi despre ignoranţă la nivelurile de decizie şi în comisiile de apărare ale Parlamentului. Prin amânarea perpetuă a acestui program de înzestrare ţara noastră se află în imposibilitatea de a-şi dezvolta puterea aeriană pe termen mediu şi lung. "Iniţiativa de la Praga asupra capabilităţilor", document NATO care punctează care sunt domeniile prioritare pentru ameliorarea capabilităţilor Alianţei, are opt puncte din care nu mai puţin de cinci vizează puterea aeriană. Cu MIG-urile ieşite din uz navigăm pe lângă necesităţile momentului. Deja este o mare pobabilitate ca această stare de fapt să fie cu bună ştiinţă indusă. Apărarea ne priveşte pe toţi, este garantul bunei desfăşurări a vieţii noastre sociale şi economice. Dar la vorba aceasta se ajunge, din păcate, la noi, la români, când este prea târziu, când lumea este pusă în faţa unui conflict major, cu urmări impredictibile, după cum ne-a demonstrat istoria.

Piloţii militari de MIG-uri sunt nişte eroi, care zilnic îşi riscă viaţa cu bună ştiinţă scuturând în aer nişte fiare vechi, ca şi cum profesia lor, în sine, n-ar fi de ajuns.
Bani pentru zboruri reale nu se găsesc, fiindcă-i criză, drept urmare antrenamentul obişnuit s-a mutat pe simulatoare. În misiunile de poliţie aeriană, dacă reuşeşte decolarea şi aterizarea cu anvelope extrem de uzate, piloţii români răsuflă uşuraţi. Cu toate acestea, încearcă să ţină standarde ridicate, să nu se facă de râs în misiunile comune cu aliaţi. Dar deja nimeni nu le mai poate garanta viaţa! Ce politicieni au acum curajul să se uite în ochii familiilor şi colegilor cpt.cdor. Laurenţiu Chiriţă şi cpt. cdr. Sorin Avram?