x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Praf de inimă

0
Autor: Roxana Roseti 15 Feb 2009 - 00:00

Mă întreb, oare canibalii au mulţumire sufletească? O problemă pe care domnul Bacalu o lansa voit provocator în eterul mailului acum ceva timp. Dacă se merge pe partea veselă, întrebarea ar putea fi generată, de exemplu, de o zi precum cea de ieri, când iubirea a scos inimi pe nas.



Şi dacă, printr-o exagerare colocvială, dar nu luxurios-concupiscentă, se ia în calcul latura canibală a iubirii, mai că se înţelege de ce domnul Bacalu şi-a automulţumit întrebarea prin materialul despre canibali din pagina 39. Desigur, dacă ieri, de ziua îndrăgostiţilor, aţi avut norocul să primiţi cadou o delicioasă prăjitură muffin, atunci umorul neobişnuit al domnului se justifică metaforic. Iată cum suna una dintre reţetele canibale ale secolului al XVII-lea: "Carnea se taie în felii subţiri, se stropeşte cu ulei aromat şi aloe vera, se marinează în rachiu de vin şi se atârnă într-un loc uscat şi umbrit pentru a deveni asemănătoare cu cea afumată, fără să aibă un miros greu". După o asemenea inspirată descriere, aproape că e o impietate să mai vorbim despre doamna Emma, Emma Darwin, soţia geniului cu pricina, care şi-a adunat conştiincioasă într-un caiet reţetele preparatelor în casă (pagina 29), căci avea şi omul acesta, Darwin, o casă, nu i-a ieşit teoria evoluţionistă zăcând pe bordură. Mai ales nucile murate atrag atenţia că Charles Darwin nu era un om cu gusturi rele.

În 1754, predicatorul britanic John Keogh recomanda un gram de inimă omenească pulverizată luat dimineaţa pe stomacul gol, ca tratament pentru slăbiciune şi ameţeli. Un gram de praf de inimă omenească dimineaţa pe stomacul gol, în vremuri de curioasă restrişte, nu-i rău, nu-i rău deloc.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de