x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Prea mult repede-nainte

0
Autor: Ralu Filip 11 Oct 2005 - 00:00
Prea mult repede-nainte


Anul trecut, persoane suprasaturate cu simt civic demascau de zor controlul puterii asupra media, dezinformarea masiva practicata de televiziuni. Acuze furibunde in tara, rapoarte si plangeri colective trimise in strainatate, care au pus pe jar politicieni americani si europeni. Cine cum sosea in Romania nici nu astepta sa ajunga la hotel pentru a-si exprima ingrijorarea in legatura cu libertatea de exprimare, cu situatia presei. Aveai impresia ca in Romania se practica cea mai a dracului cenzura si ca opozitiei i-au mai ramas doar gurile de burlan ca sa-si exprime opiniile.

Am spus atunci ca exista o diferenta semnificativa intre a fi corect informat si bine informat. Stirea corecta iti prezinta fapte sau evenimente reale, in simpla lor desfasurare. Pentru a le intelege cauzele sau efectele reale este nevoie de mai mult. In primul rand, de altfel de informatii si dezbateri. Mai spuneam ca nu un actor politic sau altul este neaparat victima, ci publicul, care nu-si poate exercita in cunostinta de cauza drepturile. Ca, uneori, absenta deontologiei profesionale, incompetenta sau rigorile economice si concurenta intre posturi afecteaza calitatea informatiilor livrate publicului.

Altfel spus, consideram ca o problema atat de importanta necesita o dezbatere intemeiata pe date corecte, cu repere europene si eliberata de partizanat politic.

Unii m-au ironizat. Altii, etichetandu-ma ca omul PSD, m-au acuzat ca fac jocul Puterii de atunci. Este si Giovanni Sartori omul PSD? "Homo videns - imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea" a fost tiparita in limba romana, in acest an, la Humanitas. "Trebuie sa stabilim din capul locului ca informatia nu inseamna cunoastere. (…) Informatia in sine nu ne face sa intelegem; putem sa fim foarte bine informati despre multe lucruri, si totusi sa nu le intelegem. (…) Pentru a iubi muzica e nevoie sa stii ceva muzica, altminteri Beethoven e doar galagie. Pentru a iubi fotbalul e nevoie sa intelegi mai intai natura jocului. Ca sa te pasionezi de sah trebuie sa cunosti mutarile. Prin analogie, in politica si in afaceri internationale, cine a depasit "pragul critic" prinde din zbor stirile zilei, pentru ca intelege din zbor semnificatia si implicatiile lor".

Prin intermediul stirilor corecte afli rezultatul meciurilor de fotbal, unde a avut loc un incendiu, cati oameni au murit intr-un accident de masina, unde s-a mai dus presedintele tarii si ce a spus el, ce masuri a luat guvernul, cine se cearta in parlament. Romania nu duce lipsa de astfel de stiri. Lipseste, in schimb, informatia care ajuta publicul sa inteleaga realitatea, sa o perceapa corect.

Dezinformarea prin televiziune e involuntara si intr-un fel inevitabila, considera Sartori. "Jurnalistii poseda niste «ochelari» cu totul particulari, care ii fac sa vada anumite lucruri si nu altele; si, de asemenea, sa vada intr-un anumit fel ceea ce vad. Ei selecteaza si construiesc ceea ce e selectat", avertizeaza Pierre Bourdieu in "Despre televiziune". Iar criteriul de selectie este imaginea. Ce nu se poate filma, imbraca in imagini nu se difuzeaza. Tocmai de aceea televiziunea indeamna la dramatizare, lucru de care avem parte zilnic. In plus, televiziunea comprima atat stirile, cat si dezbaterile. Ea ofera publicului ceea ce unii au denumit "gandirea rapida" (fast thinking). Totul curge pe repede inainte sub presiunea urgentei, a timpului, presiune sub care Platon spunea ca nu se poate gandi. Daca mai adaugam nivelul intelectual si profesional scazut al multora dintre realizatori si reporteri, rezultatul este distrugator.

De exemplu, subiectul reformarii clasei politice prin trecerea la sistemul unicameral. Actuala imagine a Parlamentului este data in special de televiziuni. Ani in sir am vazut doar senatori si deputati nepotriviti cu rolul de parlamentari, inutili si costisitori. Bun sau prost, Parlamentul a adoptat tone de legi, despre care nu ni se spune nimic, desi ne guverneaza viata. Confuzia intre institutie si alesi este deplina. Pusi sa aleaga, oamenii vor opta evident pentru sistemul unicameral. Intrebarea fundamentala lipseste: institutia Parlamentului este deficitara sau multi dintre alesi isi bat joc de alegatori? O astfel de intrebare nu se poate filma si nici pune pe repede inainte. Romanii nu sunt, astazi, mai bine informati decat erau anul trecut.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de