x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Prea multe subiecte

0
Autor: Tudor Octavian 07 Iul 2010 - 00:00
Tot ce ni se întâmplă şi n-ar trebui să ni se întâmple e subiect de ziar. Lucrurile care n-ar trebui să ni se întâmple sunt insuportabil de multe şi se repetă. În ţările aşezate social şi economic, zile şi săptămâni la rând n-ai subiecte de pagina-ntâi. E preferabil să cumperi toate ziarele, ca să n-ai ce citi. Băncile să nu crească dobânzile, moneda să fie stabilă, oamenii să nu se înjunghie între ei, violoniştii să nu se arunce de la etajul opt, iar curvele să-şi facă meseria la locul de muncă, nu în televiziuni şi cu propagandă de presă.

Un proverb spune că tot ce-i din cale-afară de interesant e mai bine să li se întâmple altora. Tot ce este provocator, exagerat, catastrofal, inacceptabil, într-un cuvânt interesant, e din ce în ce mai aproape de noi, ne pune în situaţia de subiecţi ai unor situaţii despre care gândeam că n-are cum să ni se întâmple şi nouă.

România trăieşte o epocă de egalizare democratică la nivelul dramaticului. O democraţie a răului, a nesiguranţei şi a abuzului. Pentru mult mai puţin rău gene­ralizat, majoritatea naţiunilor europene se revoltă, decapitează guvernările, impun prin reacţii populare violente normalitatea. Noi ne-am deprins atât de mult cu anormalul, încât oamenii care n-au cu ce să devină subiecţi de scandaluri sunt suspecţi. Corectitudinea e socotită  mediocritate, iar buna creştere, suficienţă. Înmulţirea aceasta epidemică a subiectelor, altfel spus a motivelor de neîncredere în conducători şi administratori, strică echilibrul natural din sufletul cetăţeanului de rând. Îi forţează glandele să producă numai fiere.

Un cetăţean suspicios la modul clinic, după decenii întregi de de­zor­dine socială, e un necaz na­­ţi­onal. Dacă nu crezi, nu speri şi nu mai aştepţi nimic, nu te mai poţi chema individ. Te întorci la starea de mase largi, de colectivitatea din comunism.

Totalitarismul lipsei de încredere e tot tota­litarism, adi­că o nediferenţiere morbidă în in­di­vid. Neîncrederea cronicizată e acum subiectul care ne defineşte ca etnie. E ca apa şi aerul. De fapt, ca apa murdară şi aerul irespirabil. Apa curată şi aerul curat ne fac să ne simţim murdari şi ne sufocă.

Cele mai multe subiecte de circulaţie naţională ale zilei sunt, de fapt, diversiuni create la cel mai înalt nivel, ca să ne bruieze, să ig­no­răm adevăratele subiecte. Sunt multe, aluvionare, supradimensionate, ca să nu ne mai referim la cele reale. Nu se mai luptă între ei oamenii, se luptă subiectele, se luptă adevărurile cu diversiunile.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de