x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Precedentul anglican al Brexitului

0
Autor: Ionuț Bălan 22 Oct 2019 - 07:45
Precedentul anglican al Brexitului


La prima vedere, s-ar putea crede că Brexitul reprezintă un eveniment fără precedent, însă analistul Nomura, Bilal Hafeez, merge până la 1534, în vremea domniei lui Henric al VIII-lea, a cărui schismă față de Roma reprezintă un "precedent" când englezii și-au declarat oficial independența față de Europa continentală. Atunci ruptura regelui din dinastia Tudor de Biserica Catolică a fost prilejuită de refuzul Papei de a-i acorda un divorț.

Cuvintele lui Henric, „ne-am gândit că clericii din regatul nostru ne-au fost supuşi doar nouă, dar acum am înțeles bine că sunt supușii noștri doar pe jumătate; și abia dacă ne sunt supuși; căci toți prelații la hirotonire fac un jurământ Papei, taman pe dos celui făcut nouă”, își pot găsi corespondentul în acuzele aduse împărțirii suveranității între Londra și Bruxelles - unul dintre motivele care au contribuit la succesul referendumului pentru părăsirea Uniunii Europene.

De asemenea, obiecțiile regelui Henric la taxele percepute de Roma pot fi asimilate cu plângerile taberei Brexit față de contribuțiile Marii Britanii la bugetul Uniunii.

Cert este însă că Brexitul medieval nu a fost în măsură să afecteze economia regatului insular, după cum premisele economice actuale n-ar părea să indice vreun dezastru după decizia ruperii de Bruxelles.

După moartea lui Henric în 1547- remarcă Bilal Hafeez - fiul său, Edward al VI-lea, a încercat să impună protestantismul în întregul regat, dar s-a stins prea repede și în 1553, sora sa, catolica Bloody Mary, a încercat să elimine Reforma, cam cum au dorit în zilele noastre parlamentarii britanici să facă democrația prin reprezentanți să prevaleze în fața democrației directe, care a decis Brexitul prin referendum.

Numai că, în 1558, Maria I Tudor a murit și în locul său s-a înscăunat pentru 44 de ani și 127 de zile prima regină Elisabeta a Marii Britanii. Ea a rămas în istoria banilor, pentru că - spre deosebire de tatăl său Henric care obișnuia să “ușureze” moneda de aur față de cota declarată - lira nu a mai suferit nicio reducere a greutăţii între 1601 şi 1931, stabilitatea permiţându-i Regatului Unit o dezvoltare fără precedent, ce i-a oferit posibilitatea să devină prima putere comercială a lumii.

Cea de a doua regină Elisabeta, monarh de aproape 68 de ani, urmărește să realizeze cam același lucru, pe baza inducerii încrederii, în situația în care Brexitul e menit să combată dublul standard cultivat de UE, taxat și de evoluția prețului aurului.

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de